DE CE SE ÎNNEGRESC ȘI SE USUCĂ ARDEII. Cauze și remedii

Putregaiul apical, cunoscut popular și ca „uscarea vârfului ardeiului”, este una dintre cele mai frustrante probleme cu care se confruntă cultivatorii, fie că vorbim despre mici grădinari sau despre exploatații comerciale. Fenomenul afectează în special ardeiul gras și ardeiul iute, dar nu ocolește nici alte culturi din aceeași familie, cum sunt roșiile sau vinetele.
 
Cum se manifestă Putregaiul apical
Primele semne apar de regulă pe fructele aflate încă în creștere. Zona opusă pedunculului (codiței) începe să își piardă culoarea naturală, căpătând o tentă gălbuie sau verzuie mai închisă, care apoi se transformă rapid într-o pată brună sau negricioasă. Această zonă devine mai întâi moale și apoasă, dar în câteva zile se usucă, formând o crustă tare. În condiții de umiditate ridicată, pe suprafața afectată poate apărea mucegai secundar, ceea ce agravează deprecierea fructului.
 
De ce apare Putregaiul apical
Cauza principală a putregaiului apical nu este o infecție, ci un dezechilibru fiziologic al plantei. Fructul suferă din lipsa calciului disponibil în țesuturile sale, iar această lipsă nu înseamnă neapărat că solul este sărac în calciu. Cel mai adesea, problema este legată de modul în care planta îl absoarbe și îl transportă. În perioade cu variații mari de umiditate, cu episoade de secetă urmate de udări abundente, sistemul radicular nu reușește să transporte calciul suficient de repede către fructe. Creșterea vegetativă intensă, stimulată de un exces de azot, direcționează resursele spre frunze și lăstari, lăsând fructele „defavorizate” din punct de vedere nutrițional. Temperaturile extreme, fie că vorbim de caniculă sau de nopți reci, amplifică stresul și limitează absorbția.
 
Fără calciu, pereții celulari din zona afectată nu se formează corespunzător, iar celulele pierd apă și se degradează prematur. Procesul începe adesea înainte ca pata să fie vizibilă, iar odată apărut, țesutul afectat nu se mai regenerează. De aceea, fructele cu simptome evidente nu pot fi recuperate, însă intervențiile rapide pot salva recolta următoarelor fructe aflate în dezvoltare.
 
Cum prevenim problema
Gestionarea corectă a apei este cheia prevenirii putregaiului apical. O udare constantă, adaptată nevoilor plantei și menținerea unui strat de mulci la bază ajută la stabilizarea umidității în sol. Fertilizarea trebuie să fie echilibrată: calciul trebuie să fie disponibil în sol și aplicat la momentul potrivit, preferabil în fazele timpurii de formare a fructului, inclusiv prin tratamente foliare cu nitrat de calciu. Evitarea excesului de azot și protejarea rădăcinilor de orice stres mecanic sau termic sunt la fel de importante.
 
Recunoașterea timpurie a primelor semne de putregai apical și înțelegerea mecanismului prin care acesta se instalează permit cultivatorului să intervină eficient, reducând pierderile și asigurând o recoltă sănătoasă și comercializabilă.