DE CE SE STRICĂ PERELE ÎNAINTE DE COACERE: Cauze și prevenție

Alterarea timpurie a fructelor de păr (Pyrus communis) se manifestă prin înmuiere, brunificare, cădere prematură sau putrezire pe pom înainte de atingerea maturității fiziologice. Această simptomatologie poate fi atribuită unei game largi de factori: infecții biotice (fungice, bacteriene sau entomologice), stresuri abiotice (hidrice, termice, nutriționale) și deficiențe în managementul agrotehnic și fitosanitar al plantației.
 
Una dintre cele mai frecvente cauze este infecția fungică. Bolile precum monilioza (cunoscută și sub denumirea de putregai brun) sau alternarioza pot afecta perele încă din stadiile inițiale. Aceste boli se instalează adesea în condiții de umiditate crescută și temperaturi moderate, iar sporii ciupercilor se răspândesc rapid, în special în livezile cu aerisire slabă sau cu un regim de tăieri incorect. Fructele infectate pot părea inițial sănătoase, dar în câteva zile capătă pete maronii, încep să se înmoaie și, în cele din urmă, se descompun pe ramură.
 
O altă problemă majoră o reprezintă atacul insectelor. Viermele merelor (Cydia pomonella), deși mai des asociat cu mărul, atacă și părul. Insectele își depun ouăle pe fruct, iar larvele pătrund în interior, creând galerii invizibile la exterior. Fructul începe apoi să se descompună din interior, proces care poate fi ușor confundat cu o boală. În realitate, este o combinație între dauna mecanică produsă de insectă și dezvoltarea ulterioară a agenților patogeni pe rănile deschise.
 
Mai subtil, dar la fel de important, este rolul stresului fiziologic asupra pomului. Perioadele de secetă urmate de ploi abundente pot duce la fisurarea perelor, favorizând pătrunderea agenților patogeni. De asemenea, fertilizarea dezechilibrată, în special carențele de calciu, pot afecta integritatea pieliței fructului, făcându-l mai vulnerabil la boli. În plus, fructele care nu au fost bine polenizate sau care au suferit din cauza condițiilor meteo extreme tind să se dezvolte slab și pot intra într-un proces natural de autoeliminare.
 
Există și situații în care igiena livezii este un factor critic. Fructele căzute, ramurile infectate rămase netăiate sau lipsa tratamentelor preventive pot transforma livada într-un mediu propice bolilor și dăunătorilor.
 
Pentru a evita astfel de probleme, este important ca îngrijirea pomilor să fie una continuă și atent planificată. De la tăierile corecte de primăvară și până la tratamentele fitosanitare aplicate în momente-cheie, fiecare pas are un rol în protejarea recoltei. Totodată, monitorizarea atentă a apariției simptomelor — oricât de subtile — poate face diferența între o recoltă compromisă și una sănătoasă.
 
Prevenția, printr-o abordare integrată și atentă la detalii, rămâne cea mai bună soluție pentru a păstra fructele sănătoase până la coacere.