FERIGAREA TOMATELOR: Viroza CMV și cum o gestionăm corect

Cucumber Mosaic Virus (CMV), cunoscut în rândul cultivatorilor sub denumirea populară de ferigare, este una dintre cele mai răspândite viroze care afectează tomatele. Deși numele sugerează o legătură cu cultura de castraveți, virusul are un spectru larg de plante-gazdă și produce pagube severe în special în culturile de tomate. Infecția se manifestă prin deformări evidente ale frunzelor, reducerea vigurozității plantelor și compromiterea gravă a recoltei. În condiții favorabile, CMV poate conduce la pierderi totale, mai ales în culturile din spații protejate.
 
Cum o recunoaștem?
Simptomul caracteristic care atrage atenția cultivatorilor este deformarea frunzelor tinere, care își pierd forma normală și devin filiforme, subțiri și torsionate, dând impresia unor frunze de ferigă. Pe lângă această modificare morfologică, frunzele prezintă uneori pete galbene sau mozaicuri verzi-gălbui, în timp ce vârfurile de creștere rămân blocate în dezvoltare. Florile nu se mai formează corect sau avortează, iar fructele, în puținele cazuri în care ajung la maturitate, sunt deformate, de dimensiuni mici și au o calitate slabă din punct de vedere comercial.
 
Apariția virozei este favorizată în special în perioadele cu temperaturi moderate, în culturile aglomerate, lipsite de aerisire corespunzătoare, și în prezența vectorilor specifici. CMV este transmis prin afide, care pot infecta planta într-un timp foarte scurt, chiar și după o simplă înțepare. Pe lângă vectorii naturali, răspândirea poate avea loc și prin semințe infectate sau prin contact mecanic, atunci când instrumentele de lucru nu sunt igienizate corespunzător. De asemenea, prezența buruienilor perene care găzduiesc virusul contribuie la menținerea presiunii infecțioase pe tot parcursul sezonului.
 
Prevenție, control și soluții de protecție
În lipsa unui tratament direct împotriva virusului, protecția culturii se bazează în totalitate pe măsuri profilactice și de igienă fitosanitară. Esențială este utilizarea de răsaduri sănătoase, provenite din surse verificate, dar și menținerea unui regim strict de igienă în timpul lucrărilor agricole. Eliminarea rapidă a plantelor suspecte reduce riscul de infectare în masă, mai ales în spațiile protejate.
 
Un alt element-cheie în controlul acestei viroze îl reprezintă combaterea vectorilor, în special a afidelor. Aplicarea tratamentelor fitosanitare cu substanțe active precum lambda-cihalotrin sau acetamiprid, adaptate etapei de dezvoltare a plantei și gradului de infestare, este o practică standard. În sistemele de producție ecologică, se pot utiliza produse pe bază de uleiuri vegetale sau extracte de plante cu efect repelent, care limitează prezența insectelor.
 
O soluție complementară este întărirea capacității naturale de rezistență a plantei. Tratamentele cu elicitori biologici – cum ar fi extractele de alge sau fosfonații – pot stimula reacțiile de autoapărare ale plantei. Acestea nu elimină virusul, dar reduc severitatea simptomelor și întârzie dezvoltarea infecției. De asemenea, menținerea unui regim nutrițional echilibrat, cu accent pe microelemente precum borul și manganul, contribuie la dezvoltarea sănătoasă a plantelor și le ajută să facă față mai bine factorilor de stres.
 
Infecția cu Cucumber Mosaic Virus rămâne o provocare majoră pentru legumicultori, mai ales în lipsa unor soiuri complet rezistente și a unui tratament curativ eficient. Simptomele de tip „ferigare” reprezintă doar vârful unui proces infecțios complex, care se instalează rapid și se răspândește facil. Prin aplicarea riguroasă a măsurilor de prevenție, control vectorial și stimulare a rezistenței naturale, riscul poate fi redus semnificativ, iar cultura de tomate poate fi menținută productivă și sănătoasă.