Tehnologia începe cu pregătirea unei benzi de material flexibil (folie sau izolație subțire), cu lățimea de aproximativ 10–15 cm. Pe această bandă se aplică un strat uniform de substrat nutritiv, cu grosimea de 1–2 cm, ușor tasat pentru a asigura contactul cu semințele. Substratul trebuie să fie fin, bine drenat și cu capacitate bună de reținere a apei.
Semințele se distribuie pe lungimea benzii, la o distanță de 2–3 cm între ele și la circa 1–1,5 cm de marginea superioară. După semănat, substratul se umectează prin pulverizare, iar banda se rulează atent, fără a presa excesiv, pentru a permite aerarea. Spirala obținută se fixează și se așază vertical într-un recipient, unde se menține umiditatea constantă.
Din punct de vedere fiziologic, această metodă asigură un contact uniform între sămânță și substrat, o temperatură mai stabilă și o aerare mai bună a sistemului radicular în faza incipientă. Germinarea este, de regulă, rapidă și uniformă, dacă temperatura este menținută între 20–24°C și substratul nu se usucă.
După răsărire, răsadurile necesită lumină suficientă pentru a preveni alungirea. În condiții de densitate mai mare, iluminarea devine un factor limitativ, iar lipsa acesteia duce la etiolare și plante fragile.
Transplantarea (repicarea) se efectuează la apariția primei perechi de frunze adevărate. Spirala se desface treptat, iar plantele se separă individual, fără a afecta rădăcinile. Răsadurile se mută în ghivece sau tăvi alveolare cu volum mai mare de substrat (minim 200–300 ml/plantă), unde pot continua dezvoltarea normală.
Pentru o prindere bună, răsadurile se plantează ușor mai adânc (în special la tomate), substratul se tasează moderat și se aplică o udare imediată. În primele zile după repicare, se recomandă menținerea unei temperaturi de 18–20°C și evitarea expunerii directe la soare puternic, pentru reducerea stresului.
Printre greșelile frecvente se numără întârzierea repicării, care duce la stagnarea creșterii, excesul de apă în spirală (favorizează mucegaiul și asfixia radiculară) și lipsa luminii, care determină alungirea răsadurilor. De asemenea, un substrat prea compact sau prea subțire afectează dezvoltarea uniformă a plantelor.
Aplicată corect, metoda în spirală este eficientă pentru faza inițială a răsadurilor, însă succesul culturii depinde de gestionarea corectă a etapelor ulterioare de transplantare și creștere.