Este cunoscută tehnologia de tăiere a pomului pe rod de cais, ce prevede tăierea de întinerire a ramurilor de garnisire, care au rodit, prin lemn de 3 ani şi lăsarea cepurilor de înlocuire cu lungimea de 5-15 cm. În primăvara anului următor se formează verigile de rod şi anume, din ramurile anuale, care au crescut pe cepul de înlocuire, cea mai puternică se scurtează la un nou cep de înlocuire, iar celelalte 2-3 ramuri anuale se lasă pentru fructificare şi se scurtează la 1/3 din lungimea lor.
Dezavantajul procedeului menţionat mai sus constă în aceea că prin scurtarea ramurilor anuale de ele se înstrăinează importante părţi capabile să fructifice, ce se intensifică dezvoltarea masei vegetale (a lăstarilor) în detrimentul productivităţii. Aceasta este strâns legată cu particularităţile biologice ale caisului şi, anume, că în afară de creşterea principală a lăstarilor, aceşti lăstari mai au şi al doilea şi, uneori, şi al treilea val de creştere în cursul unei singure perioade de vegetaţie.
Lăstarii viguroşi în prima decadă a lunii iunie îşi încetează creşterea prin uscarea apexului. Din primul mugure auxiliar de la vârf, alt lăstar preia funcţia de prelungire şi formează valul al doilea de creştere. De regulă, pe primul val de creştere se formează numai muguri vegetativi, iar mugurii florali se formează numai pe porţiunea lăstarului din valul al doilea de creştere (exact partea ramurilor care se înlătură prin tăierile de scurtare aplicând procedeele menţionate mai sus). Cu atât mai mult că aceşti muguri florali înfloresc cu 5-6 zile mai târziu decât cei de pe pinteni (adică după perioada de îngheţuri), ceea ce ne dă posibilitatea de a primi garantat recolte în fiecare an, chiar şi în anii cu îngheţuri de primăvară.
Potrivit procedeului revendicat (invenţiei), în fiecare an, începând cu anul cinci după plantare prin tăiere de fructificare se formează verigile de rod şi anume, din ramurile anuale, care au crescut pe cepul de înlocuire (format în anul precedent), scurtării se supune numai una (spre deosebire de recomandările în vigoare, care prevăd scurtarea tuturor ramurilor care au crescut pe cepul de înlocuire), la un nou cep de înlocuire cu lungimea de la 5 cm până la 15 cm (în dependenţă de soi), pe când celelalte 2-3 ramuri anuale, care se lasă pentru fructificare, rămân intacte. Procedeul elaborat a fost brevetat (BI nr. 155) de către Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova.
În primii patru ani după plantarea pomilor se formează coroana după forma aflată în vigoare – piramidă neetajată. În anii următori, începând cu anul cinci după plantare, conform recomandărilor aflate în vigoare, se aplică tăierea de întreţinere a formei de coroană, deja formată în anii precedenţi, la parametrii proiectaţi, astfel încât să se utilizeze la maximum lumina în vederea obţinerii unor producţii mari de fructe calitative.
Menţinerea formei de coroană prevede respectarea următoarelor cerinţe agrotehnice
Se aplică tăierea de limitare a înălţimii pomilor şi extinderii laterale a coroanei. Se suprimă ramurile verticale din partea superioară a coroanei deasupra unor ramuri cu poziţie oblică sau orizontală şi se scurtează şarpantele şi subşarpantele în interiorul dintre rânduri prin transfer la o ramură ce creşte de-a lungul rândului. Totodată, se scurtează ramurile ce se întrepătrund.
Asigurarea unei bune luminări şi aerisiri a coroanei se realizează prin reechilibrarea şarpantelor şi subşarpantelor, menţinerea echilibrului vertical dintre ramurile de schelet şi semischelet şi prin asigurarea desimii corespunzătoare. Echilibrul vertical în coroană se menţine prin subordonarea an de an a subşarpantelor şarpantelor şi a acestora între ele.
Preîntâmpinarea îndesirii coroanei se realizează prin suprimarea ramurilor lacome, când nu sunt folosite pentru completarea unui gol, a celor arcuite sub greutatea rodului, crescute riguros între şarpante, uscate şi degarnisite. În anul patru după plantare, se formează cepuri de înlocuire cu lungimea de la 5 cm până la 15 cm (în dependenţă de soi) în număr câte 1-2 pe axele şarpantelor, iar în anii următori – câte 1-2 pe axele şarpantelor şi 1-2 pe subşarpante. Cepurile se formează în urma scurtării ramurilor: cu vârsta de 1 an – în anul patru după plantare; cu vârsta de 1-2 ani – în anii cinci-şapte după plantare; cu vârsta 1-3 ani – în anii următori.
Bibliografie: Donica Nicolae. Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare
NOUL PROCEDEU DE TĂIERE A POMILOR DE CAIS ÎN PLANTAŢIILE INTENSIVE