PĂSTRAREA VERZEI ÎN TIMPUL IERNII. Condiții tehnice, metode

Varza este una dintre legumele care se pretează cel mai bine păstrării pe termen lung în stare proaspătă, pe durata sezonului rece. Datorită structurii compacte a căpățânii și toleranței ridicate la temperaturi scăzute, această cultură poate fi depozitată cu succes în gospodării, ferme mici sau spații specializate, cu respectarea unor cerințe tehnice clare.
 
Ce tip de varză se păstrează cel mai bine
Pentru păstrarea îndelungată sunt recomandate soiurile tardive, cu căpățâni bine formate, dense și sănătoase. O capacitate foarte bună de păstrare o au și plantele semincere, care se recoltează cu rădăcină cu tot. Acestea pot fi depozitate în silozuri, șanțuri, beciuri sau depozite pentru legume, stratificate în nisip sau pământ umezit, metodă care reduce pierderile prin deshidratare.
 
Recoltarea verzei pentru păstrare se face la maturitate deplină, pe timp uscat, înainte de apariția înghețurilor puternice. Căpățânile trebuie să fie intacte, fără crăpături, urme de boli sau atac de dăunători. Lovirea sau vătămarea mecanică a verzei în timpul recoltării favorizează apariția putregaiurilor în depozit.
 
Pregătirea verzei pentru depozitare
Căpățânile destinate păstrării se curăță de frunzele exterioare afânate sau deteriorate. Rădăcina se îndepărtează, iar coceanul se scurtează, lăsându-se o porțiune de aproximativ 2–4 cm. Această operațiune limitează pierderile de apă și reduce riscul dezvoltării agenților patogeni.
 
După pregătire, varza se introduce în spațiile de depozitare și se așază pe rafturi sau platforme, în două până la cinci rânduri. Pentru a evita încălzirea și acumularea excesivă de umiditate, căpățânile nu se îngrămădesc, ci se așază eșalonat, în așa-numit „șah”, cu spațiu suficient pentru circulația aerului.
 
Spații utilizate pentru păstrare
În gospodării, varza se păstrează cel mai frecvent în pivnițe sau beciuri bine aerisite. În cazul depozitării în șanțuri sau silozuri, stratul de protecție trebuie realizat corect, iar în situațiile în care se folosește pământ, este recomandat ca primul strat de acoperire să fie format din paie de secară, pentru a preveni contactul direct al solului cu căpățânile.
 
Depozitele specializate permit un control mai bun al condițiilor de temperatură și umiditate, însă și în spațiile tradiționale se pot obține rezultate bune dacă sunt respectate parametrii tehnici.
 
Varza se păstrează cel mai bine la temperaturi apropiate de zero, între 0 și +1 grad Celsius, și la o umiditate relativă a aerului de 95–98%. Aceste condiții încetinesc procesele respiratorii ale plantei și limitează pierderile de masă.
 
Temperaturile mai ridicate accelerează respirația și conduc la scurtarea perioadei de păstrare, în timp ce umiditatea excesivă, asociată cu lipsa ventilației, favorizează apariția mucegaiurilor și putrezirea căpățânilor.
 
Pe durata depozitării, varza trebuie verificată periodic. Căpățânile care prezintă semne de alterare se îndepărtează imediat pentru a preveni extinderea infecțiilor. Aerisirea regulată a spațiului este esențială, mai ales în perioadele cu variații mari de temperatură.
 
Chiar și în condiții corecte de depozitare, pierderile sunt inevitabile. În mod normal, pierderile înregistrate la păstrarea verzei în beciuri, silozuri sau depozite se situează între 10 și 12%. Depășirea acestui prag indică, de regulă, probleme legate de calitatea inițială a materialului, de temperatură, umiditate sau ventilație.