În aceste condiții, riscul unui an cu presiune patologică ridicată este crescut. Primele simptome de făinare sunt deja observate în multe plantații, iar pentru rapăn, perioada recentă a fost favorabilă infecțiilor primare. În practică, nu mai este suficientă o strategie strict preventivă, fiind necesare intervenții care să includă și componentă curativă.
Buton roz: reducerea presiunii inițiale și stabilizarea culturii
În această fază, obiectivul principal este limitarea infecțiilor deja instalate și prevenirea extinderii acestora înainte de înflorit. Strategia trebuie să combine produse cu acțiune sistemică, capabile să intervină asupra infecțiilor în curs, cu produse de contact, care să asigure protecția suprafeței.
Substanțele active din grupa triazolilor (precum difenoconazol, penconazol sau tebuconazol) sunt frecvent utilizate pentru controlul făinării și au și efect asupra rapănului. Acestea se asociază, de regulă, cu substanțe de contact, cum ar fi captanul sau mancozebul, pentru a acoperi spectrul de infecții secundare, în special în condiții de umiditate ridicată.
Trebuie monitorizată atent prezența dăunătorilor. Afidele pot apărea devreme în vegetație, iar intervenția se justifică doar în cazul depășirii pragurilor economice de dăunare. În această etapă, este esențială corelarea tratamentului cu situația din teren.
Totodată, în contextul riscului de infecții bacteriene, se recomandă inițierea unei strategii biologice, bazată pe microorganisme benefice care colonizează organele florale și reduc posibilitatea instalării agenților patogeni prin competiție.
Înflorit: faza critică pentru infecțiile bacteriene
Perioada de înflorit este cea mai sensibilă, în special din perspectiva riscului de infecții cu foc bacterian (Erwinia amylovora). Condițiile de temperatură și umiditate pot favoriza infecțiile rapide, iar intervențiile trebuie orientate spre susținerea mecanismelor naturale de apărare ale plantei și limitarea instalării bacteriei.
Substanțele active din grupa fosfonaților (de tip fosetil de aluminiu) sunt utilizate pentru stimularea răspunsului de apărare al plantei și reducerea riscului de infecție. În paralel, produsele biologice, bazate pe bacterii antagoniste sau drojdii, joacă un rol important în protecția florilor, dacă sunt aplicate corect și repetat.
În această perioadă, tratamentele insecticide trebuie evitate, pentru a proteja polenizatorii, esențiali pentru o legare bună a fructelor.
Căderea petalelor: protecția fructelor tinere și controlul dăunătorilor
După căderea petalelor, accentul se mută pe protecția fructelor tinere, extrem de sensibile la infecțiile de rapăn și făinare, dar și la atacul dăunătorilor.
În această etapă, sunt utilizate substanțe active cu spectru larg, din grupe precum SDHI (de exemplu fluopiram), strobilurine sau combinații cu fosfonați, care asigură atât controlul bolilor, cât și susținerea mecanismelor de apărare ale plantei.
Pe partea de dăunători, trebuie monitorizate în special afidele, viespea merelor și formele timpurii de psylla. Intervențiile se bazează pe substanțe active sistemice sau de contact, în funcție de spectrul de combatere și de presiunea din livadă. În fermele mici, alegerea soluțiilor trebuie adaptată și la disponibilitatea produselor în ambalaje accesibile.
Produsele biologice pot fi continuate și în această etapă, contribuind la menținerea unui echilibru microbiologic și la reducerea presiunii infecțiilor.
Gestionarea corectă a momentului și a aplicării
Indiferent de schema aleasă, eficiența tratamentelor depinde în mare măsură de momentul aplicării și de calitatea acoperirii. În anii cu primăveri instabile, cu alternanțe de temperatură și perioade umede, intervalele dintre tratamente trebuie ajustate în funcție de evoluția condițiilor din teren.
În același timp, alegerea substanțelor active trebuie să țină cont de rotația grupelor chimice, pentru a evita apariția rezistenței.
Aceste fenofaze reprezintă un punct critic în tehnologia de cultură a mărului. Modul în care sunt gestionate influențează direct nivelul de infecție, uniformitatea legării și, implicit, potențialul de producție al livezii.
Bibliografie:
- Coman, V. Mitre. Lucrări de pomicultură și protecția plantelor
- Agrios, G.N. Plant Pathology