RUGOZITATEA FRUCTELOR: Fenomen fiziologic, cauze și soluții pentru fermieri

Rugozitatea fructelor, cunoscută în rândul pomicultorilor sub denumirea de „fructe cu plasă” sau „ruginirea fructelor”, reprezintă un fenomen fiziologic care afectează aspectul și calitatea comercială a producției. În literatura de specialitate, acesta este menționat sub termenul englezesc russeting.
 
Deși este adesea confundată cu rapănul, rugozitatea fructelor nu este provocată de un agent patogen, ci de reacțiile fiziologice ale plantei la anumiți factori de stres. Rapănul, în schimb, este cauzat de ciuperca Venturia inaequalis.
 
Cum se manifestă fenomenul
Rugozitatea se observă la nivelul epidermei, sub forma unor pete sau a unei rețele fine de culoare brună. Zonele afectate devin aspre la atingere, iar coaja capătă o textură rigidă. În unele cazuri, întreaga suprafață a fructului este acoperită de o peliculă rugoasă, mai intensă pe partea expusă la soare.
 
Fructele afectate își pierd mai rapid umiditatea după recoltare, se zbârcesc și capătă un aspect neuniform, pierzând astfel din valoarea comercială. În funcție de intensitate, pierderile economice pot fi considerabile.
 
Cum apare rugozitatea
Procesul de formare a rugozității începe, de regulă, în primele 30–40 de zile de la căderea petalelor, perioadă considerată critică în dezvoltarea fructului. În acest interval, coaja este subțire și sensibilă, iar factorii de mediu, substanțele chimice sau variațiile bruște de umiditate pot produce microfisuri la suprafața epidermei.
 
Planta reacționează la aceste microleziuni prin formarea unui strat protector de celule suberificate (plută). Acest răspuns fiziologic, menit să protejeze fructul de infecții, determină apariția aspectului rugos și a culorii maronii specifice.
 
Țesuturile implicate
Epiderma, țesutul cortical și peridermul sunt principalele structuri implicate în acest proces. Epiderma este prima barieră de protecție, iar în cazul afectării sale, țesuturile interioare răspund prin producerea substanțelor suberice și lignificate care formează stratul vizibil de rugozitate.
 
Când sunt fructele mai sensibile
Primele săptămâni de după înflorire reprezintă perioada cea mai vulnerabilă. Orice stres – termic, chimic sau mecanic – apărut în acest interval poate declanșa procesul de russeting. În faza de creștere intensă, coaja fructului se întinde rapid, iar orice perturbare poate duce la apariția microfisurilor.
 
Simptomele nu devin vizibile imediat; ele pot apărea mai târziu, odată cu dezvoltarea fructelor, fiind rezultatul stresului acumulat în etapele incipiente.
 
Cauze principale
Factorii genetici
Unele soiuri sunt predispuse natural la rugozitate. În cazul mărului, varietățile din grupa Golden sunt printre cele mai sensibile. La păr, soiurile Conference și Abatele Fetel manifestă frecvent acest fenomen, fiind caracteristici varietale.
 
Aplicarea necorespunzătoare a pesticidelor
Tratamentele efectuate în perioada de creștere timpurie a fructelor pot fi decisive. Pesticidele sau îngrășămintele foliare aplicate în doze nepotrivite ori în condiții climatice nefavorabile pot irita epiderma. Substanțele cu acțiune corozivă sau incompatibilitățile între produse pot amplifica fenomenul.
 
De asemenea, aplicările repetate sau concentrațiile prea mari pot provoca uscarea locală a cojii. În situațiile în care fructele sunt foarte tinere, chiar și o simplă peliculă de soluție reținută în zona codiței poate favoriza apariția rugozității.
 
Condițiile climatice
Umiditatea persistentă, alternanța perioadelor umede cu cele secetoase și variațiile bruște de temperatură contribuie la apariția fenomenului. O coajă subțire, expusă la ploi reci urmate de zile calde, se poate fisura ușor.
 
Înghețurile târzii, în special în perioada de după căderea petalelor, reprezintă un factor de risc major. Dacă acestea coincid cu umiditate ridicată, probabilitatea de apariție a rugozității crește semnificativ.
 
Patogenii
Deși russetingul este un fenomen fiziologic, anumite boli pot favoriza apariția sa. Podosphaera leucotricha, agentul făinării mărului, afectează țesuturile tinere și poate determina reacții fiziologice care duc la ruginirea localizată a fructelor.
 
Cum putem preveni rugozitatea fructelor
Controlul fenomenului începe cu alegerea soiurilor potrivite și continuă cu o tehnologie echilibrată de întreținere a livezii. Tăierile corecte și aerisirea coroanei reduc perioadele de umiditate persistentă, iar tratamentele trebuie aplicate strict conform recomandărilor producătorilor, evitând amestecurile complexe.
 
Aplicarea separată a pesticidelor și îngrășămintelor foliare poate reduce riscurile, iar produsele pe bază de calciu sau bor pot ajuta la consolidarea pereților celulari ai epidermei. În unele cazuri, utilizarea regulatorilor de creștere cu efect asupra pieliței fructului poate diminua sensibilitatea soiurilor predispuse.
 
Rugozitatea fructelor este un proces fiziologic complex, influențat de o combinație de factori genetici, chimici și climatici. Într-o perioadă în care aspectul comercial al fructelor determină prețul final, prevenirea fenomenului trebuie să devină o prioritate în managementul livezilor moderne.
 
Sursa: Agromentor