UMIDITATEA RIDICATĂ CREȘTE RISCUL DE PUTREGAIURI ÎN LEGUMICULTURĂ. Simptome și soluții de combatere

Perioadele cu umiditate atmosferică ridicată, precipitații frecvente și diferențe mari de temperatură între zi și noapte creează condiții favorabile pentru dezvoltarea putregaiurilor în culturile legumicole, atât în spații protejate, cât și în câmp deschis. În această perioadă, specialiștii atrag atenția asupra creșterii riscului de apariție a infecțiilor fungice și bacteriene care pot afecta rapid frunzele, tulpinile, florile și fructele.
 
Cele mai expuse culturi sunt tomatele, castraveții, ardeiul, vinetele și salata, însă simptome pot apărea și la dovlecei, ceapă sau căpșun. În sere și solarii, unde circulația aerului este limitată, iar condensul persistă pe plante multe ore, presiunea bolilor poate crește foarte rapid.
 
Printre cele mai frecvente probleme din această perioadă se numără putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea), diferite forme de putregai moale bacterian și infecțiile provocate de agenți precum Sclerotinia sau Pythium. În multe situații, primele infecții apar în zonele slab aerisite ale plantei, pe țesuturi fragilizate sau în locurile unde persistă apa și condensul.
 
Specialiștii explică faptul că umiditatea ridicată reduce capacitatea plantei de a regla corect transpirația și favorizează menținerea unei pelicule de apă pe suprafața frunzelor și fructelor. În aceste condiții, sporii fungici germinează rapid, iar infecțiile se pot instala într-un interval foarte scurt, mai ales atunci când temperatura rămâne moderată și vegetația este densă.
 
Primele semne diferă în funcție de agentul patogen, însă în multe cazuri apar pete apoase, zone moi sau decolorate pe frunze și fructe, brunificări la baza tulpinilor ori țesuturi acoperite ulterior de mucegai cenușiu sau albicios. În sere, atacurile evoluează frecvent foarte rapid după perioade cu condens puternic sau ventilație insuficientă.
 
În practică, prevenția rămâne cea mai importantă măsură de control. Aerisirea corectă a spațiilor protejate, evitarea excesului de azot, eliminarea frunzelor îmbătrânite și gestionarea atentă a irigării reduc semnificativ riscul de infecție. Specialiștii recomandă evitarea udărilor târzii și limitarea excesului de umiditate la nivelul coletului și al masei vegetative.
 
Un rol important îl are și densitatea culturii. Plantele foarte dese mențin umiditate ridicată în interiorul vegetației și împiedică uscarea rapidă a frunzelor după udare sau condens. Din acest motiv, lucrările de copilit, defoliere și dirijare a plantelor contribuie direct la reducerea presiunii bolilor.
 
În cazul apariției simptomelor, intervențiile trebuie efectuate rapid, deoarece multe putregaiuri evoluează agresiv în condiții de umiditate ridicată. Pentru controlul bolilor fungice sunt utilizate frecvent substanțe active precum cyprodinil, fludioxonil, boscalid, pyraclostrobin, fenhexamid, iprodione sau fluopyram, în funcție de cultură și agentul patogen vizat. Specialiștii recomandă alternarea grupelor chimice pentru reducerea riscului de apariție a rezistenței.
 
Totodată, eliminarea rapidă a țesuturilor afectate și menținerea unei igiene stricte în spațiile de producție rămân esențiale pentru limitarea răspândirii infecțiilor în cultură.