Schimbările climatice din ultimii ani obligă tot mai mulți producători agricoli să își regândească strategiile de cultivare a legumelor. Înghețurile târzii de primăvară, oscilațiile mari de temperatură și episoadele de frig din afara calendarului agricol afectează direct culturile din câmp deschis, reducând randamentele și calitatea producției. În acest context, spațiile protejate devin o alternativă tot mai utilizată.
Potrivit Tatianei Novac, doctor în științe agricole și conferențiar universitar la Universitatea Tehnică a Moldovei, solariile semiînalte oferă fermierilor o soluție realistă pentru adaptarea la noile condiții climatice.
Solariile semiînalte nu pot fi exploatate foarte timpuriu, însă pot oferi un avantaj important prin utilizarea unor metode suplimentare de protecție. Agrilul, de exemplu, permite creșterea temperaturii în interior față de exterior și devansarea perioadei de recoltare.
Aceste construcții ne permit să înființăm culturile atunci când temperaturile sunt deja mai ridicate, iar prin protejarea suplimentară cu agril putem obține o creștere a temperaturii și o timpurietate mai mare a recoltei. Este o soluție care funcționează bine în condițiile actuale, subliniază Tatiana Novac.
În solariile semiînalte pot fi cultivate atât legume cu cerințe ridicate față de căldură, cât și specii mai puțin pretențioase, care pot asigura venituri timpurii.
Este evident că principalele culturi rămân tomatele, castraveții, ardeii și vinetele. Totuși, având în vedere cerințele termice, o strategie eficientă este să începem cu verdețurile, care necesită temperaturi mai scăzute pentru creștere și dezvoltare. Mărarul, pătrunjelul, rucola sau salata pot fi cultivate mai devreme și valorificate la prețuri ridicate, fiind foarte solicitate de consumatori în perioadele timpurii, explică specialista.
Pentru culturile de bază, în special tomatele, specialistul atrage atenția asupra importanței materialului săditor și a momentului optim de plantare.
În cazul tomatelor, cultura trebuie înființată cu răsad. Acesta poate fi procurat de la producători specializați sau crescut în gospodărie, dar doar dacă dispunem de condițiile necesare: temperatură controlată, umiditate adecvată și iluminare suplimentară. Calendaristic, plantarea în solariile semiînalte este recomandată în a doua sau a treia decadă a lunii aprilie. Nu trebuie să ne grăbim, pentru că înghețurile târzii pot provoca un șoc plantelor, iar acestea pot stagna mult timp în dezvoltare, avertizează Tatiana Novac.
Calitatea răsadului este esențială pentru reușita culturii, iar tehnologia modernă oferă soluții clare în acest sens.
Răsadurile de calitate sunt cele crescute în palete celulare, cu un sistem radicular bine dezvoltat și intact. Vorbim despre frunze de culoare verde intens, fără simptome de carențe sau îngălbeniri, fără etiolări. Tulpina trebuie să aibă o grosime de cel puțin 5–7 mm, iar la tomate este chiar recomandat ca răsadul să aibă deja buton floral format, dar să nu fie înflorit, precizează specialistul.
În ceea ce privește semințele, aceasta recomandă utilizarea exclusivă a materialului certificat.
Este important să folosim semințe condiționate, cu certificat de calitate, cu capacitate germinativă ridicată. De multe ori se fac greșeli prin achiziționarea unor semințe ieftine, care nu pot oferi rezultate bune. Dacă folosim semințe proprii, testul de germinare este obligatoriu, subliniază ea.
Pregătirea solului rămâne un element-cheie în tehnologia de cultivare în spații protejate, atât din punct de vedere fitosanitar, cât și nutritiv.
Solul trebuie să fie bine aerat, bogat în nutrienți și în materie organică. Dezinfecția solului este foarte importantă, mai ales în ciclul al doilea de cultură. O metodă eficientă este solarizarea, care presupune umectarea abundentă a terenului și acoperirea cu materiale termoisolante în perioadele foarte calde, astfel încât temperatura ridicată să contribuie la distrugerea agenților patogeni, explică Tatiana Novac.
Fertilizarea trebuie realizată rațional și adaptată fiecărei faze de vegetație.
În primele faze, fosforul trebuie să prevaleze pentru dezvoltarea sistemului radicular. Ulterior, în faza de înflorire, este necesar un aport mai mare de potasiu, alături de calciu și magneziu, pentru a preveni carențele care afectează calitatea fructelor. În faza de legare, azotul revine în prim-plan, dar fără excese, deoarece un surplus duce la vegetație exagerată și la legare slabă, avertizează specialistul.
În solarii, controlul bolilor și dăunătorilor trebuie să fie preventiv și constant.
Monitorizarea dăunătorilor se poate face eficient cu ajutorul capcanelor cromatice galbene și albastre, care ne indică gradul de infestare cu musculița albă, afide sau trips. De asemenea, lucrări precum mulcirea, defolierea treptată și formarea corectă a plantelor contribuie semnificativ la menținerea sănătății culturilor, mai spune Tatiana Novac.
În concluzie, specialistul subliniază că adaptarea la schimbările climatice nu mai este o opțiune, ci o necesitate.
Solariile și serele devin cheia succesului pentru obținerea unor legume vandabile și de calitate. În condițiile actuale, doar prin tehnologii corect aplicate și decizii bine fundamentate putem asigura producții stabile și competitive, concluzionează Tatiana Novac.
Sursa: UCIP IFAD.
TATIANA NOVAC, DESPRE CUM OBȚII LEGUME TIMPURII ȘI DE CALITATE