SILVOTURISMUL. Valeriu Istrati, despre cum pot fi transformate pădurile în destinații turistice

Pădurile din Republica Moldova sunt vizitate, dar rar gestionate ca experiență. Trasee neclare, lipsa informațiilor și absența unui concept fac ca interacțiunea dintre oameni și natură să fie lăsată la întâmplare.
 
În acest context, silvoturismul apare ca o soluție practică: organizarea accesului, definirea traseelor și crearea unei experiențe controlate, care să ofere valoare vizitatorilor fără a afecta mediul.
 
În cadrul Forumului Național Al Pădurilor 2026, organizat de Facultatea de Științe Agricole, Silvice și ale Mediului Valeriu Istrati, consultant în sisteme de trasee durabile și infrastructură pentru turism în natură, a prezentat modul în care acest concept poate fi aplicat în condițiile locale, pornind de la experiențe internaționale și exemple din teren.
 
Silvoturismul nu este definit prin infrastructuri complexe sau investiții majore, ci prin modul în care este organizată interacțiunea dintre om și pădure. Potrivit specialistului, una dintre principalele provocări este trecerea de la o viziune strict silvică asupra pădurii la una orientată spre experiența vizitatorului.
 
Mulți oameni nu văd pădurea prin ochii unui silvicultor. Ei văd povești, cultură, emoție. Dacă nu putem defini această experiență, nu o putem nici gestiona. Întrebarea nu este dacă vom avea vizitatori, ci cum organizăm această întâlnire astfel încât oamenii să primească maximum din ceea ce oferă pădurea, fără a afecta mediul natural, a menționat acesta.
 
Experiențele internaționale arată că succesul silvoturismului depinde mai puțin de investiții și mai mult de claritatea conceptului și de organizarea traseelor.
 
Nu este neapărat nevoie de investiții mari, ci de întrebări corecte: cum ajung oamenii, unde este punctul de acces, cât de clar este traseul, cum este construită experiența. Coerența și claritatea sunt esențiale, a subliniat consultantul.
 
Un exemplu relevant vine din parcurile naționale europene, unde fluxurile mari de vizitatori sunt gestionate prin reguli clare și infrastructură adaptată.
 
Am văzut zone cu milioane de vizitatori anual, unde, prin zonare clară și reguli stricte de acces, flora și fauna pot coexista cu turismul. Asta arată că prezența oamenilor nu este neapărat un risc, dacă este gestionată corect, a explicat Valeriu Istrati.
 
În Republica Moldova, potențialul de dezvoltare este considerat ridicat, inclusiv datorită infrastructurii deja existente.
 
Un avantaj enorm este faptul că avem foarte multe drumuri agricole și forestiere. Practic, infrastructura de bază există deja. Nu este nevoie de investiții majore, ci de înțelegere, definire și organizare, a afirmat acesta.
 
Un exemplu concret de aplicare este proiectul din pădurea Durlești, unde a fost creată o rețea de trasee marcate, orientată spre accesibilitate și experiență.
 
Este o rețea de trasee care încearcă să răspundă la întrebarea: cum putem crea o întâlnire cât mai bună între oameni și pădure, mai ales aproape de oraș. Silvoturismul nu trebuie să fie departe, poate începe chiar lângă noi, a spus consultantul.
 
În același timp, specialistul atrage atenția că una dintre cele mai mari greșeli este lipsa întreținerii traseelor, nu lipsa investițiilor inițiale.
 
Am văzut foarte multe trasee care au dispărut nu pentru că nu au fost bine făcute, ci pentru că nu au fost întreținute. Întreținerea contează mai mult decât construcția. Este o lecție importantă pe care trebuie să o învățăm, a subliniat acesta.
 
Silvoturismul este văzut și ca un instrument de educație și comunicare între specialiști și publicul larg.
 
Pentru mulți oameni este greu să înțeleagă pădurea și ritmul ei. Silvoturismul este o unealtă prin care putem transmite aceste valori, putem apropia oamenii de natură și putem susține obiectivele de conservare, a subliniat Valeriu Istrati.