FLAVESCENȚA AURIE LA VIȚA-DE-VIE: Simptomele nu sunt suficiente pentru confirmarea bolii

Flavescența aurie reprezintă una dintre cele mai periculoase boli ale viței-de-vie, iar gestionarea acesteia necesită atât identificarea plantelor infectate, cât și combaterea insectei care transmite agentul patogen. Autoritatea Națională Fitosanitară din România (ANF) atenționează că diagnosticul nu poate fi stabilit numai prin observarea simptomelor, fiind necesare analize de laborator.
 
Boala este provocată de fitoplasma Grapevine flavescence dorée phytoplasma și este transmisă în principal de cicada Scaphoideus titanus. Agentul patogen este inclus în categoria organismelor dăunătoare de carantină reglementate la nivelul Uniunii Europene.
 
Simptomele devin vizibile, de regulă, în perioada verii. La soiurile cu struguri albi, frunzele se îngălbenesc, iar la cele cu struguri negri capătă nuanțe roșiatice. Marginile frunzelor se curbează în jos, lăstarii nu se lignifică normal, iar ciorchinii se pot usca.
 
ANF precizează însă că aceste manifestări pot fi provocate și de alte boli sau de factori abiotici. Din acest motiv, identificarea vizuală poate indica doar o suspiciune, iar prezența fitoplasmei trebuie confirmată prin metode specifice de laborator.
 
Pe distanțe mari, fitoplasma este răspândită în special prin material de înmulțire infectat. În interiorul plantațiilor și în zonele învecinate, transmiterea este favorizată de cicada Scaphoideus titanus.
 
În interiorul Uniunii Europene, materialul săditor viticol trebuie să circule însoțit de pașaport fitosanitar. Documentul asigură trasabilitatea și permite identificarea operatorului, a lotului de proveniență și a destinațiilor în care acesta a fost distribuit.
 
Pașaportul fitosanitar nu exclude complet riscul, deoarece plantele infectate pot să nu prezinte simptome în momentul inspecției. ANF indică tratamentul materialului de înmulțire cu apă caldă, la temperatura de 50°C timp de 45 de minute, drept o măsură suplimentară de reducere a riscului.
 
Un pericol mai mare îl reprezintă butașii sau vițele altoite cumpărate din surse neautorizate, din târguri, de pe platforme online sau introduse informal peste frontieră. În lipsa documentelor fitosanitare, originea materialului și traseul loturilor nu mai pot fi stabilite în cazul depistării unei infecții.
 
Momentul aplicării tratamentelor împotriva cicadei nu poate fi fixat printr-o singură dată valabilă pentru toate plantațiile. Dezvoltarea insectei este influențată de temperatură, condițiile geografice și microclimatul fiecărui areal viticol.
 
Intervențiile trebuie corelate cu apariția stadiilor sensibile ale vectorului și cu rezultatele monitorizării din teren. Aplicarea tratamentelor numai după un calendar general poate reduce eficiența combaterii.
 
Controlul bolii presupune mai multe măsuri aplicate concomitent: monitorizarea vectorului, identificarea timpurie a plantelor suspecte, confirmarea prin laborator, eliminarea plantelor infectate și utilizarea exclusivă a materialului săditor din surse autorizate.
 
O atenție deosebită trebuie acordată viilor abandonate și plantelor sălbăticite din apropierea plantațiilor comerciale. Acestea pot menține surse de infecție și populații ale insectei-vector, diminuând eficiența tratamentelor efectuate de producătorii din zonă.
 
Autoritatea Națională Fitosanitară din România recomandă viticultorilor să inspecteze periodic plantațiile, să nu deplaseze material de înmulțire din parcelele suspecte și să anunțe oficiile fitosanitare atunci când observă simptome caracteristice. Sesizarea trebuie urmată de verificări în teren, prelevarea probelor și confirmarea sau infirmarea diagnosticului prin analize de laborator.