TĂIEREA GUYOT LA VIȚA-DE-VIE: Tipuri, reguli și aplicare corectă

Tăierile de tip Guyot rămân printre cele mai utilizate sisteme de conducere și rodire în viticultură, datorită echilibrului pe care îl oferă între producție și dezvoltarea vegetativă a butucului. Sistemul a fost dezvoltat în secolul XIX de medicul și viticultorul francez Jules Guyot, iar principiile sale sunt aplicate și astăzi pe scară largă, inclusiv în plantațiile moderne.
 
La baza tăierii Guyot stă veriga de rod, formată dintr-un cep de rod și o coardă de rod amplasate pe lemn de doi ani. Acest sistem mixt permite controlul încărcăturii de ochi și o distribuție uniformă a producției, fiind adaptabil pentru majoritatea soiurilor de viță-de-vie.
 
Un element definitoriu al sistemului Guyot este flexibilitatea. În funcție de forma de conducere a butucului – joasă, semiînaltă sau înaltă – pot fi utilizate diferite variante de tăiere, adaptate condițiilor pedoclimatice și tehnologiei aplicate.
 
În cazul conducerii joase, verigile de rod sunt poziționate aproape de sol, la o înălțime de 10–60 cm. Aici se regăsesc cele mai simple și răspândite forme. Guyot simplu presupune menținerea unei singure verigi de rod, fiind utilizat frecvent în plantațiile tinere sau în cazul soiurilor cu fertilitate bună a mugurilor bazali. Guyot dublu include două verigi de rod dispuse pe direcția rândului, ceea ce permite o încărcătură mai mare și o distribuție mai echilibrată a lăstarilor. În varianta Guyot multiplu, numărul verigilor crește la trei sau patru, fiind aplicat în condiții de fertilitate ridicată.
 
Tot în această categorie se încadrează și variantele regionale, precum cercul ardelenesc, unde coarda de rod este condusă în formă circulară, sau tăierea de Drăgășani, caracterizată prin poziționarea oblic-ascendentă a coardei. Aceste adaptări au apărut ca răspuns la condițiile locale de climă și la particularitățile soiurilor cultivate.
 
Pentru conducerea semiînaltă, elementele de rod sunt amplasate pe un semitrunchi sau pe brațe situate la 60–100 cm de sol. În acest caz, sistemul Guyot pe semitulpină este frecvent utilizat, permițând formarea a una până la patru verigi de rod. Această variantă facilitează lucrările mecanizate și oferă o mai bună aerisire a butucului.
 
În zonele expuse riscului de îngheț, se aplică și Guyot cu brațe înlocuite periodic. Sistemul presupune menținerea unor cepi de siguranță la baza butucului, care pot fi protejați prin mușuroire pe timpul iernii, asigurând astfel refacerea plantei în cazul afectării de ger.
 
În cazul conducerii înalte, verigile de rod sunt poziționate la peste un metru față de sol, pe tulpină sau pe cordoane. Guyot pe tulpină este utilizat în special în plantațiile intensive și superintensive, unde se urmărește mecanizarea lucrărilor și o expunere mai bună la lumină.
 
Indiferent de varianta aleasă, tăierea Guyot urmărește același obiectiv: menținerea unui echilibru între creștere și rodire. Alegerea tipului de tăiere depinde de soi, condițiile climatice, sistemul de cultură și nivelul de mecanizare.
 
Aplicată corect, această tehnologie permite obținerea unor producții constante și de calitate, contribuind în același timp la longevitatea plantației.