În zilele caniculare și albinele au nevoie vitală de apă, mai ales pentru reglarea temperaturii corpului. În plus, apa este un element important și pentru viața familiilor de albine, fiind necesară la digestia substanțelor nutritive, pregătirea hranei pentru puiet, menținerea umidității și temperaturii optime în cuib!
Pentru albine, seceta este periculoasă deoarece, în lipsa nectarului şi a polenului, matca îşi opreşte sau încetineşte ouatul, astfel, stupul va intra în iarnă cu multe albine bătrâne, care nu vor suprevieţui, iar în primăvară, apicultorii se vor trezi cu familii de albine slăbite. De aceea, este obligatoriu să ținem cont de trei sfaturi de bază atunci când vine vorba despre ”adăparea” albinelor!
Consumul de apă pentru o familie de albine, normală, este de 50 – 200 ml/zi, în perioada de primăvară, și 300 – 380 ml/zi, vara, cantitatea fiind mai mare în zilele călduroase, cu vânt uscat, în stupii expuși la soare și în lipsa culesului de nectar.
Atenție! Albinele preferă apa curgătoare de râu care are o duritate mai mică prin conținutul redus al sărurilor minerale. Când sursele naturale cu apă curată lipsesc din apropierea stupinei, este bine ca apicultorii să instaleze primăvara timpuriu adăpătorul în stupină și să-l alimenteze periodic cu apă, înainte ca albinele să descopere surse de apă de ploaie, care dăunează sănătății și vieții acestora, ducând la îmbolnăviri și depopulări.
În primăverile reci, apa trebuie să fie caldă pentru că albinele care sorb apă rece amorţesc şi nu se mai pot întoarce. Pentru a preîntâmpina acest lucru, este indicat a se da apă zilnic în hrănitoarele din interiorul stupilor. Un adăpător bun poate fi o damigeană de sticlă întoarsă cu gura în jos într-un jgheab ce are pe fundul lui o bucată de postav. Damigeana poate fi folosită doar după stabilizarea timpului.
Adăpătoarele, în cazul în care avem boli în stupină, se dezinfectează zilnic, altfel o dată pe săptămână. Pentru a preveni îmbolnăvirea albinelor prin consumarea unei ape infestate sau pierderile datorate condiţiilor nefavorabile, primăvara se utilizează de regulă un adăpător cu apă călduţă în care s-a pus puţină sare (1 lingură de sare la 10 l apă), uree (1-2 g la 10 litri apă) sau amoniac (câteva picături la 12 litri apă), presărându-se de jur împrejur paie, pentru ca albinele să nu se aşeze pe solul rece şi să amorţească. Un izvor cristalin ce şerpuieşte încet în fir subţire este cel mai indicat pentru adăparea cu apă a albinelor. Lacurile întinse sau stătute, fluvii etc. nu sunt bune, fiind generatoare de pericole şi boli.
Pe lângă aceste reguli, trebuie să țineți cont, dacă este secetă, și de hrănirea albinelor cu stimulente, în lipsa culesului, pentru menţinerea unor familii cât mai puternice şi creşterea albinelor de iernare.
Surse: agrointel.ro, ABC apicol
CÂTĂ APĂ DĂM ALBINELOR VARA? Cum facem un adăpător bun?