Polenul reprezintă sursa de proteine naturale din hrana albinelor. Conţinutul proteic al polenului este influenţat de speciile de la care provine şi este cuprins între 9,64% (la molid) şi 47,13% (la salcie) raportat la substanţa uscată. Proteinele îndeplinesc rol plastic şi funcţional; ele constituie în acelaşi timp activatorii unor substanțe şi tot pe baza lor sunt posibile reacţii fiziologice pentru producerea lăptişorului sau veninului.
Albinele se dezvoltă fiziologic imediat ce încep să consume polen. Totodată începe dezvoltarea glandelor hipofaringiene, ţesutului adipos şi a altor organe, ceea ce explică durata de viaţă mare a albinelor eclozionate la sfârşitul verii. În lipsă îndelungată a polenului, creşterea puietului se face prin consumul de miere şi pe baza substanţelor proteice de constituţie și duce la scăderea greutăţii corporale şi reduc cantitatea de azot, care se află în cea mai mare parte în abdomen, la nivelul corpului adipos.
Albinele proaspăt eclozionate în aceste condiţii au o cantitate de azot în abdomen mai redusă cu 19% faţă de cele eclozionate în condiţii normale şi conţin cu 62% mai puţină tiamină. Când albinele care eclozioneză recent sunt hrănite doar cu miere, conţinutul de azot din corpul lor se reduce, iar mortalitatea creşte foarte mult. În cazul în care albinele adulte trebuie să crească puiet, ele consumă polen şi după depăşirea vârstei de doică.
Datorită compoziției chimice deosebite a polenului, numeroase observații și cercetări au pus în evidență faptul că prezența acestuia în viața albinelor, la începutul primăverii, pe o perioadă de 30 de zile după zborul de curățire, creşte numărul de albine de până la 15 ori.
Necesarul de polen pentru o familie în decursul unui an este de 15-55 kg, în funcţie de dezvoltarea familiei şi activitatea desfăşurată.
Conform unelor studii, o colonie de zece mii de albine consumă zilnic 3 g de polen când nu creşte puiet şi 56 g când creşte puiet şi clădeşte faguri. Pentru creşterea unei larve se consumă în medie 145 mg polen, ceea ce înseamnă că pentru obţinerea unui kg de albine este necesară cantitatea de 1,5 kg polen.
Conform unor diverse studii, grăuncioarele de polen colectate primǎvara sunt cele mai valoroase din punct de vedere nutriţional, prezintă o activitate antioxidantă mare, având astfel importanţă foarte mare pentru familia de albine la ieşirea din perioada de iernare
În polen au fost identificate 12 vitamine: tiamina, riboflavina, acidul pantotenic, piridoxina, acidul ascorbic, acidul folic, biotina, provitamina A, tocoferolul, calciferolul, rutina şi camitina. Dintre enzimele din miere fac parte amilaza, invertaza, proteaza, lipaza, fosfataza, catalaza şi lactaza.
Substanţele minerale prezente în polenul colectat variază în funcţie de specia de la care provine acesta; astfel au valori cuprinse între 2,24% (la molid) şi 4,21% (la alun). În polen sunt elemente minerale (tabelul 1.3) precum potasiu, fosfor, calciu, fier, zinc, bor sulf, sodiu, clor, magneziu, precum şi cupru, iod, mangan.
Bibliografie: Contribuții la studiul hrănirii suplimentare a familiilor de albine și influența asupra exploatației apicole. Dan-Iulian EȘANU.
POLENUL CA SURSĂ DE HRANĂ PENTRU ALBINE. Ce spune știința