POLENUL – REGULI DE RECOLTARE, CONDIȚIONARE ȘI PĂSTRARE. Când este interzis să punem colectoarele în stup?

Pentru a avea cantități suficiente de polen, necesar preparării amestecurilor și pastelor proteice, folosite în hrănirea artificială a albinelor, stuparul trebuie să se îngrijească din timp de recoltarea, condiționarea și conservarea acestuia, transmite AGROMEDIA, cu referire la stuparitul.com.

Recoltarea polenului de către albine

Se face de către albine, prin instalarea de către apicultor a colectorului de polen. Conform recomandărilor, instalarea se face primăvara, când avem cel puțin 4 faguri cu puiet de mărimea 415/270 sau 6 faguri de mărimea 415/205. Se știe că prin folosirea colectorului, se reține max. 20% din cantitatea totală recoltată de albine. Așezarea colectoarelor se face seara, pentru ca dimineața, albinele să facă o recunoaștere sumară.

În timpul culesurilor mari, colectoarele de polen nu se folosesc, pentru că stânjenesc albinele culegătoare de nectar. La intervale de 7-8 zile, colectoarele se ridică, pentru a lăsa liber zborul trântorilor.

Începând cu data de 1 august, folosirea acestora încetează, pentru că în această perioadă albinele au nevoie de cantități mari de polen, necesar formării corpului gras.

Recoltarea polenului de către apicultor

Un polen sigur, necontaminat, este cel pe care îl recoltăm manual. Vara, când porumbul este în spic (în preajma polenizării știuletelui), se pot strânge cantități importante de polen, aplecând și scuturând aceste spice, într-un sac ușor de pânză subțire sau deasupra unui sort cu care suntem legați. La fel și primăvara, de la alun, arin, salcie se pot recolta cantități mari.

Condiționarea polenului

Indiferent de modul colectării polenului, acesta trebuie condiționat (cernut, uscat). Polenul recoltat de albine se întinde pe coli mari de hârtie în straturi de 1 cm, se cerne, se alege de corpuri străine mari și se usucă în curent de aer. Temperatura incintei trebuie să depășească 25 grade C, iar umiditatea să fie cât mai scăzută. De 2-3 ori pe zi răscolim polenul pentru a grăbi evaporarea apei.

Granulele de polen sunt bine uscate (8% apa), când trecând polenul dintr-o mână în alta se aude un sunet metalic. O altă modalitate de constatare a uscării este aceea de a freca câteva granule între degete. Dacă sfărâmăturile nu se omogenizează și rămân independente, totul este în ordine. După uscare, se va mai face o cernere pentru o mai bună separare. Polenul recoltat manual se usucă în același mod, necesitând însă o mai mare atenție, datorită faptului că este foarte fin. Bineînțeles, cei care au un uscător de polen, vor executa uscarea mult mai rapid. Un principiu de bază este acela ca temperatura de uscare să nu depășească 45 grade C, indiferent de modalitatea uscării.

Conservarea polenului

După ce stuparul și-a uscat polenul, trebuie să-l conserve pentru a rezista până în momentul folosirii. În această direcție, se cunosc mai multe metode:

O conservare bună și simplă se poate face prin ambalarea polenului bine uscat în pungi de polietilenă bine sigilate. Deoarece polenul este un produs hidroscopic, depozitarea acestor pungi se face în încăperi răcoroase și lipsite de umiditate excesivă.

O altă metodă cu un grad mai mare de siguranță, este amestecarea polenului cu zahăr pudră. Fiecare kg de polen se amestecă cu 1/2 kg zahăr pudră și se ambalează în recipiente ermetic închise, având un strat suplimentar de zahăr la fund și deasupra.

Conservarea polenului în miere lichidă, este o metodă larg folosită. Un kg de polen se amestecă bine cu 0,4 kg miere lichidă și ușor încălzită și se ambalează în borcane cu capac. Deasupra amestecului se mai pune un strat de miere pentru protecție. Borcanele se țin la frigider până la folosire.

Există pentru conservarea polenului și două metode chimice. Una constă în introducerea unui anume volum de CO2 în sacul cu polen și sigilarea ulterioară. Înainte vreme, se goleau două capsule de autosifon, acum se impune deplasarea la un centru de sifoane care posedă butelii de CO2.

Cealaltă modalitate este introducerea în sacul cu polen a câtorva bucăți de vată impregnate cu tetraclorură de carbon. Doza este 20 picături la kg de polen. Tetraclorura de carbon se găsește în farmacii, unde se folosește ca reactiv.