Transmiterea și dezvoltarea bolii
Coccidioza se transmite pe cale fecal-orală, prin ingerarea oochiștilor care se găsesc în așternutul contaminat, apă, furaje sau echipamente. Parazitul se dezvoltă rapid în condiții de umezeală și temperaturi ridicate, mai ales în adăposturile aglomerate și slab igienizate. Perioada de incubație este de 4 până la 8 zile, iar păsările pot trece de la starea aparent sănătoasă la forme severe de boală în doar câteva zile. Păsările infectate și cele care au trecut prin boală pot continua să elimine oochiști, menținând astfel sursa de infecție activă în adăpost. Lipsa igienizării corecte și umiditatea ridicată a așternutului contribuie la persistența parazitului pe termen lung.Simptome și evoluție clinică
Manifestările coccidiozei variază în funcție de specia de Eimeria implicată și de intensitatea infecției. În formele ușoare, păsările pot prezenta scădere în greutate, apetit redus și o stare generală apatică. În formele acute, apar diaree apoasă sau cu sânge, pene zbârlite, încetinirea creșterii și o scădere vizibilă a producției de ouă. Păsările bolnave consumă mai puțină hrană și apă, iar pielea și mucoasele capătă uneori o nuanță albăstruie, semn al afectării circulatorii. Mortalitatea poate fi ridicată, mai ales la tineretul aviar, iar păsările care supraviețuiesc pot rămâne cu leziuni intestinale permanente, ceea ce le reduce performanțele de creștere și producție.Diagnostic și localizare a leziunilor
Diagnosticul clinic se bazează pe observația simptomelor și pe examinarea leziunilor caracteristice apărute pe mucoasa intestinală. Fiecare specie de Eimeria atacă o porțiune specifică a intestinului, ceea ce permite o identificare relativ precisă în urma necropsiei. Pentru confirmarea diagnosticului se recomandă analiza de laborator, prin identificarea oochiștilor la microscop. Prezența sângelui în fecale și deteriorarea rapidă a stării generale sunt indicii frecvente ale bolii.Prevenirea focarelor de coccidioză
Cea mai eficientă metodă de control este prevenția, prin măsuri constante de igienă, biosecuritate și nutriție corectă. Adăposturile trebuie curățate și uscate periodic, iar așternutul murdar înlocuit pentru a împiedica dezvoltarea oochiștilor. Este important ca densitatea păsărilor să fie adaptată la spațiul disponibil, deoarece supraaglomerarea favorizează răspândirea parazitului. Hrănitorile și adăpătorile trebuie menținute curate și dezinfectate frecvent, iar apa de băut trebuie să fie proaspătă și necontaminată. O sursă comună de infecție o reprezintă încălțămintea și echipamentele nedezinfectate ale lucrătorilor, motiv pentru care se recomandă utilizarea tăvilor cu dezinfectant la intrarea în adăpost.Un alt factor de risc este reprezentat de alimentația dezechilibrată. Carențele de vitamine, minerale și aminoacizi esențiali slăbesc sistemul imunitar al păsărilor, crescând vulnerabilitatea la infecție. Administrarea de furaje complete, de calitate și adaptate fiecărei etape de creștere contribuie semnificativ la reducerea incidenței bolii.
Tratament și gestionarea cazurilor clinice
Tratamentul trebuie instituit imediat după apariția simptomelor, pentru a limita pierderile. Acesta constă în administrarea de substanțe anticoccidiene și adjuvante antiparazitare, antiinflamatoare și protectoare ale mucoasei intestinale, de obicei prin apa de băut. Durata tratamentului variază între cinci și zece zile, în funcție de severitatea infecției. În cazurile grave, când apar infecții secundare bacteriene, este necesară asocierea antibioticelor recomandate de medicul veterinar. Păsările bolnave trebuie izolate, iar adăposturile dezinfectate complet pentru a evita reinfecția.După tratament, se recomandă administrarea de suplimente pentru refacerea florei intestinale și reechilibrarea organismului, deoarece infecția și terapia pot afecta digestia și absorbția nutrienților.
Imunitate și control biologic
Păsările care supraviețuiesc infecției dezvoltă o formă de imunitate specifică față de tulpina de Eimeria implicată, însă aceasta nu protejează împotriva altor specii ale parazitului. În fermele comerciale, vaccinarea puilor de o zi reprezintă o metodă eficientă de imunizare activă, în special în combinație cu o igienă riguroasă. O practică utilă pentru reducerea riscului de infecție o constituie utilizarea podelelor din plasă metalică, care separă păsările de propriile fecale, limitând astfel contactul cu sursa de infecție.Coccidioza este o boală parazitară cu evoluție rapidă și impact economic major asupra fermelor de păsări. Succesul în controlul acestei afecțiuni depinde în principal de prevenție, igienă și intervenția timpurie. O bună organizare a adăposturilor, o alimentație echilibrată și aplicarea corectă a tratamentelor preventive pot menține efectivele sănătoase și productive, reducând riscul apariției focarelor și pierderile asociate.