RECOMANDĂRI DE BAZĂ
Pentru a reduce mortalitatea la iezi și miei, sezonul de fătare trebuie pregătit din timp.
- Adăpostul în care stau caprele și oile gestante trebuie să fie curat, aerisit, cu așternut proaspăt din paie iar furajarea animalelor mame trebuie să se facă la nivelul cerințelor.
- În ultima lună de gestație, ele trebuie hrănite doar cu fân și amestec de concentrate, exclus grosiere și suculente.
- Separat sau în interiorul adăportului, dacă există spațiu, trebuie să construim boxe de fătare care să poată caza până la 20-25% din caprele/oile care urmează să fete. Nu construim mai multe pentru că nu toate trebuie cazate și nu fată toate în același timp. În aceste boxe vom introduce doar animalele cu probleme, pentru a le supraveghea mai ușor și pentru a reduce mortalitatea la iezi, care sunt foarte vulnerabili după fătare.
- După examinare, este bine ca turma să fie împărțită în două: capre/oi cu gestație simplă și capre/oi cu gestație multiplă, deoarece vulnerabilitatea și cerințele nutritive sunt mai mari la cele cu gestație multiplă și trebuie să le supraveghem cu mai mare atenție. Chiar dacă examinarea se poate face începând cu luna a 2-a de gestație, împărțirea turmei trebuie să se facă până cel târziu în luna a 4-a de gestație.
Cifrele care reflectă, în procente, pierderile la iezi și miei după fătare, cauzate de dezvoltarea corporală insuficientă:
1. Greutatea la fătare este foarte importantă și afectează direct rata de supraviețuire:
- dacă la fătare au o greutate corporală de sub 2 kg, rata de supraviețuire e sub 50%,
- în cazul în care masa corporală este apropiată de 2,5 kg, rata de supraviețuire este de 70-80%,
- iezii/mieii cu o greutate corporală de peste 3,5 kg au o rată de supraviețuire de peste 90%.
2. Masa corporală a iezilor și mieilor la fătare este influențată de prolificitate. Cu cât sunt mai mulți, cu atât sunt mai mici. Corelat cu masa corporală, în lupta pentru supraviețuire contează foarte mult și vigoarea acestora.
Prolificitatea care reprezintă procentual numărul de produși la 100 de fătări este un caracter care se moștenește în proporție de 20-25%. Cu alte cuvinte, dacă reținem o femelă provenită din fătare dublă există șansa ca și ea să fete dublu.
SELECŢIA, „MAMA” PROFITULUI
Prin selecție, în câțiva ani, putem forma o populație de animale prolifice dacă reținem pentru prăsilă doar indivizi proveniți din fătări multiple.
Și masculii transmit acest caracter ereditar într-o proporție mai mare decât femelele, având în vedere raportul la montă de 1 mascul la 25-30 femele, în funcție de sistemul de montă.
Faptul că sunt mai mulți și mai mici duce la creșterea mortalității însă dacă sunt viguroși, femela are lapte, le asigurăm condiții și o supraveghere atentă, atunci vom înțărca mult mai mulți iezi sau miei și profitul va fi mai mare comparativ cu situația în care ținem doar unul pe femelă.
PROLIFICITATEA, VIGOAREA ŞI MASA CORPORALĂ
Prolificitatea depinde de pregătirea sezonului de montă și alegerea reproducătorilor. Vigoarea și masa corporală sunt în strânsă corelație de modul cum îngrijiți femelele gestante, în special în ultimele două luni de gestație.
Critică este luna 5 de gestație când fetușii se dezvoltă foarte mult în spațiul intrauterin și reduc capacitatea de ingestie a femelelor mame. Dacă le asigurăm femelelor gestante condiții de întreținere și o hrănire diferențiată doar cu fân și concentrate diferențiat pe tipul de gestație, produșii lor vor fi viguroși la fătare, cu o greutate corporală care să le asigure supraviețuirea.