DE CE CRESC PREA MULT DINȚII LA IEPURI (MALOCLUZIA) ȘI CE POȚI FACE

În multe gospodării rurale unde creșterea iepurilor este o activitate complementară sau comercială, fermierii se confruntă cu o problemă puțin discutată, dar cu consecințe majore: dinții crescuți excesiv. Această afecțiune, cunoscută sub numele de malocluzie, afectează capacitatea iepurelui de a se hrăni, ducând la slăbire, infecții dacă nu este identificată și tratată la timp.
 
Dinții iepurilor, atât cei incisivi cât și măselele, sunt în continuă creștere de-a lungul vieții. În mod normal, această creștere este echilibrată prin tocirea naturală care are loc atunci când animalele consumă o dietă bogată în fibre, cum ar fi fânul sau ramurile lemnoase. În lipsa acestor materiale abrazive, dinții nu se mai uzează suficient, ceea ce duce la supradezvoltare, deformări și blocarea maxilarului.
 
Cauzele malocluziei sunt variate. Cele mai frecvente sunt legate de alimentație – dietele sărace în fibre și bogate în concentrate sau legume moi nu asigură tocirea naturală. Unele rase, mai ales cele cu capul rotund și fața scurtă, pot avea predispoziții genetice. De asemenea, traumatismele maxilare sau infecțiile dentare pot duce la modificarea alinierii dinților și agravarea problemei.
 
Consecințele pot fi severe. Iepurii afectați refuză mâncarea, salivează excesiv și își pierd rapid din greutate. În stadii avansate, apar abcese, inflamații ale gingiilor și dureri cronice. În lipsa unei intervenții prompte, animalul moare fie de inaniție, fie din cauza complicațiilor infecțioase.
 
Specialiștii recomandă ca, la primele semne de pierdere în greutate sau schimbări în comportamentul alimentar, iepurele să fie examinat de un medic veterinar. Tăierea dinților trebuie efectuată profesional, cu instrumente adecvate, pentru a evita fracturile sau lezarea nervilor. Intervențiile făcute acasă cu clești sau unelte nepotrivite pot agrava rapid starea animalului.
 
Pe termen lung, prevenția rămâne cea mai eficientă metodă de combatere a malocluziei. O dietă bazată în proporție de peste 80% pe fân de calitate, suplimentată cu crengi nepericuloase pentru rozat și o verificare lunară a cavității bucale pot reduce semnificativ riscurile. În fermele mici, unde resursele veterinare pot fi limitate, educarea fermierilor asupra acestor aspecte este esențială.