FERMIERUL DE LA OCNIȚA: ”o scroafă bună aduce o mie de dolari venit”

Timp de zece ani a muncit în străinătate, iar în 2011 a revenit la baștină, la Hădărăuți, Ocnița, unde și-a deschis o afacere cu porci. Pentru început, a cumpărat patru scroafe de la Institutul de Selecție din Orhei, iar acum, ferma lui are șapte animale.

Ar vrea să-și extindă activitatea, dar nu are cu cine să lucreze – toată munca e pe umerii lui și ai soției. Cum el este de profesie inginer-mecanic, iar ea pedagog, lucrurile trebuie să fie aranjate ca la carte. Totuși, principala regulă a familiei Lupu - Svetlana și Iurie este respectul și grija față de purcelușe.
Dacă vrei să intri în fermă ca să le vezi, trebuie să îmbraci haina de protecție - să nu aduci boli și bacterii. Fiecare femelă are nume, care e scris pe o plăcuță fixată deasupra boxei individuale. Și ca iarna să nu le fie frig, proprietarul le-a asigurat podeaua cu sistem de încălzire. 
 
Iurie, povestiți-ne un pic despre afacerea dumneavoastră, cum v-ați apucat de ea?

În anul în care am revenit de peste hotare, am fost ales primar în sat și pe vremea ceea, primarii aveau salariul de 2 000 de lei. Și ne-am gândit că trebuie ceva de făcut. Și am decis să ne ocupăm cu ceva în paralel, să avem un venit suplimentar. Când am revenit acasă, am construit un magazin, o cafenea pentru copii. Dar în sat știți cum e, cam puțini sunt. Așa că ne-a venit ideea să facem o fermă.

Aici, unde e acum ferma, au fost grajdurile din fostul colhoz, și noi le-am cumpărat ca să începem ceva al nostru. Dacă o să mă întrebați de ce anume scroafe? Răspunsul este simplu - din motiv că e mai ușor. Pe an, avem două fătări și în așa fel, noi reușim. În toată dimineața, eu la ora 5 vin aici, iar la ora 7 sunt acasă și la 8 sunt la serviciu. Seara deja vine și soția. Venim împreună.
Eu în tot anul mă stărui ca la 1 martie să am deja purcei. Cine vine pe piață la 1 martie cu purcei, are de câștigat, atunci ei sunt mai scumpi. Toată iarna fată scroafele. Începând cu septembrie până în octombrie-noiembrie mă strădui să vând totul, să intrăm în an nou, curat. Și cum vine iarna, iar le însămânțez și încep un alt ciclu de lucru. Și așa e de ouă ori pe an.
 
Care au fost cele mai complicate provocări sau probleme pe care le-ați întâlnit în activitatea de fermier?

Cele mai mari probleme au fost... Știți? Doctorul veterinar e o problemă. Eu de specialitate sunt mecanic și de la început mi-a fost greu - căutam veterinar pe internet. Apoi, am făcut un contract cu un doctor, el se află în satul vecin, Corestăuți. Dar m-am învățat și eu să fac mici operații, ce e legat de acest domeniu, aproape tot știu. Eu primesc fătările, curăț purceii, dacă apare o grijă și e nevoie de o operație mică, tot eu o fac.
 
Ați avut vreo dată pierderi mari?

Pierderi am avut. De asta și am participat la concursul organizat de GAL-ul 33 de Vaduri. După cum ați văzut, scroafele sunt mari și când erau fără boxă, se învârteau prin ocol și puteau să omoare purceii. Am avut scroafe și care mâncau purcelușii, am avut scroafe care erau mari și nu mai simțeau nimic și îi călcau, îl turteau. Am văzut pe internet cum fac alții și ne-a venit ideea să facem și noi, am scris proiectul și l-am câștigat. Datorită acestui fapt, acum deja poarca stă în centru, ea practic nu se mișcă, nici în stânga nici în dreapta. Ea stă cu capul înainte. Poate doar să mănânce, să bea apă și să se culce. Chiar și culcată, în boxele astea e făcut așa că ea nu poate să se culce deodată. Are făcute niște praguri și dacă se culcă peste purcel, îl aude și se oprește. Iar purcelul fuge. Sunt făcute în așa fel boxele astea ca să protejeze purceii. Și datorită lor, noi am micșorat numărul de purcei morți.
 
Dacă anii trecuți de exemplu fătau și omorau, cam cât procent aproximativ nu aveți pierderi anul acesta?

Nu am calculat, dar avem aproximativ cu 30 % mai puține pierderi decât în anii precedenți. În al doilea rând timpul, eu sunt liber, mă duc, dar știu că totul o să fie bine. Am mai mult timp să mă ocup de altceva, nu trebuie să stau aici să îi păzesc ca să nu-i omoare. Ferma e dotată, avem și baterii solare. Acuma prin contribuție am instalat un cazan și l-am ales pe motorină și pe ulei uzat, fiindcă am parcul de tractoare și am ulei, dar ne gândim în perspectivă să gazificăm, este mult băligar, ne dorim să facem o mini fabrică, vrem să facem biogaz, să avem gazul nostru.
 
Ce faceți cu purceii, cum îi vindeți?

Dacă înainte mai ieșeam la piață, să-i vând, acum toți mă știu și vin și cumpără de acasă. Cumpărătorii stau în listă. Iată pentru campania de primăvară, eu de cu toamnă am început a face listele. Eu știu aproximativ ce producție o să fie. Sunt în jur de 8 purcei la o scroafă, dacă sunt mai mulți, îmi rămân mie. Vând în satele vecine, dar vin clienți de la Edineț, Dondușeni.
 
Și nu vreți să vă extindeți? Câte scroafe aveți acum?

Anul acesta a fost perioada când am schimbat scroafele. O dată la 3 ani eu le schimb, punem scroafe tinere. Iată primăvara asta, eu am tăiat 7 scroafe. Nu mă extind din cauza că îi problemă că nu am lucrători. Am încercat să angajez oameni, dar nu făceau treabă - ori furau, ori beau. O să pun camere și atunci o să mă mai gândesc. Lucru nu prea îmi permite, dar o să văd după doi ani. Urmează alegerile locale, dacă nu o să mai fiu primar, o să mă ocup doar de animale și o să cresc ferma până la 200 de capete. Dar deocamdată nu am timp pentru asta.
 
Sunt vorbe în popor în care o anumită categorie de oameni este comparată cu porcii, este corect în raport cu animalele, sau totuși noi, oamenii avem ce învăța de la porci?

Știți, porcul își cunoaște stăpânul. El simte când eu sunt în dispoziție și când nu sunt în dispoziție. Mai ales purcelușii. E clar că îi doare când eu le pun injecții, le fac procedurile, vaccinurile, ei atunci o perioadă se tem de mine. Numai eu intru și ei fug, dar mai apoi uită și vin la mine. Sunt blajini. Scroafele și în general, porcii au un specific - dacă a fărâmat ceva, atunci insistă în același loc să rupă și să strice mai departe. Porcul mereu găsește locurile slabe și dacă-l găsește, îl rupe. Și atunci sunt obligat să fac lucrurile așa cum trebuie, cumpăr metal mai rezistent și rezolv problema.
 
Dar am văzut că au nume tare interesante, de unde le-ați ales numele?

Când le-am cumpărat de la Orhei, acolo am văzut și le-am preluat. Acolo erau încrucișate poarcele pe bază de rasa Landrace, ei sunt cu două coaste mai lungi decât acești obișnuiți. Ei sunt făcuți la noi, sunt încrucișate diferite rase de porci - Landrace cu Yorkshire, cu Pietrain și cu Duroc. Și cred că numele sunt luate de la inițialele denumirii raselor. Și eu deja așa și merg înainte, acele poarce, deja nu sunt, dar numele le-au rămas. Spre exemplu, dacă porcul îi de rasă Duroc, atunci numele începe cu D și el poate fi ”Daniela”.
 
Copiii dumneavoastră nu vor să se ocupe de fermă?

Nu, nu. Copiii sunt amândoi juriști, ei lucrează în Chișinău, acolo au serviciu. Aici nu pot să se dezvolte. Noi avem trei copii - o fată e măritată în sat. Eu sunt recăsătorit, la mine prima soția a decedat și m-am căsătorit cu a doua. Eu am doi copii și soția are o fată. Fata e în sat și avem doi nepoți de la ea și ea tot cu pământurile se ocupă.
 
Dar soția am înțeles din ceea ce ați spus un pic mai devreme că e plecată la studii în România?

Da, ea face psihologie. Ea lucrează în gimnaziu Hădărăuți și totodată e psiholog în Asociația Obștească „Stimul”, care luptă cu violența în familie. Și acum a apărat teza și trebuie să dea un examen prin corporație în Timișoara.
 
Care sunt planurile pentru viitorul apropiat?

Îi clar că noi vrem și suntem în căutare de noi specii de proci. Totuși, lumea vrea și caută ceva nou. Noi ținem legătura cu Orheiul, cu Institutul de Selecție de la Orhei, noi am avut și seminare aici în gospodărie. Cred că o să procurăm 5 sau 6 scroafe care au mai puțină slănină și mai multă carne ca să putem produce purcei cât mai calitativi, că totuși acum omul vrea mai multă carne decât slănină. Cu toate că piața din nou s-a ridicat și slănina are un preț mai bun. Îi mai simplu și mai ușor de ținut un porc țărănesc, cum țin toți oamenii. Când scroafele fată, eu trei zile nu ies din fermă - îi șterg, îi dau la bec, îi hrănesc etc. Ei sunt mai finuți, cum e cu pomul altoit, au nevoie de mai mare grijă. Sunt mai gingași totuși, gradul de sensibilitate e mai mare. Dar noi deja ne-am acomodat. Știm a lucra cu dânșii.
 
Cât de complicat este să întreții o fermă și cât de complicat, la general este să faci business în Moldova?

Noi am luat decizia să ținem purcei pentru că purcelul îl vând eu, eu mă duc la piață. Am încercat și cu porc mare, timp de 6 - 7 luni eu îl fac de 100 de kg și am încercat să îl vând. Practic nu îl putem vinde. Nu ai ce face cu carnea. Știți cine vinde? Intermediarii vând. Eu îl cresc, îl hrănesc timp de 6 - 8 luni, chiar și un an de zile și la final câștig, să zicem o mie de lei sau 1 100 de lei. El vine și îl cumpără de la mine și îl vinde mai departe și face o mie și jumătate. Iată asta e o problemă. Până la produsul final există intermediarii aceștia care profită. Dar cu purceii îi mai simplu și îi mai ușor de crescut. Purcelul dă două fătări pe an. O scroafă bună aduce o mie de dolari venit. Porcul ca să-l hrănești, trebuie mâncare, cheltuielile sunt mari, timp mult îți trebuie, angajați mulți și în final ai foarte mic profit. Purcelul la 1 martie eu îl vând cu o mie de lei, anul acesta au fost chiar 1 200 și 1 300.
 
Spuneți-ne despre colaborarea cu GAL, cum a fost, ce bani ați luat și care e suma totală a proiectului?

Noi eram mai pasivi, iar Doamna Iraida, Președintele GAL, ne anunța despre ce urmează a fi. Suma total a proiectului a fost de 50.000 de lei, dintre care GAL ne-a oferit 32.500 și contribuția personală 17.500 lei. Am avut problemă că nicăieri în țară nu erau așa fel de boxe de care doream. Așa că le-am adus din Ucraina și a fost mai complicat la vamă, dar am reușit.
 
Svetlana și Iurie Lupu din satul Hădărăuți, Ocnița sunt câștigătorii concursului organizat de GAL-ul ”33 de Vaduri”, finanțat de FARM, în cadrul proiectului UE. 

Sursa.agrofarm.md