IARNA LA STÂNĂ: Boli frecvente și semne de alarmă la mioare

Sezonul rece este una dintre cele mai dificile perioade pentru sănătatea mioarelor. Temperaturile scăzute, umiditatea ridicată, lipsa pășunatului și aglomerarea în adăposturi pot favoriza apariția unor afecțiuni care evoluează rapid dacă nu sunt depistate la timp. În lunile de iarnă, orice schimbare de comportament sau stare generală trebuie privită ca un posibil semnal de alarmă.
 
Primele semne de boală la mioare sunt, de regulă, subtile. Animalele își pierd pofta de mâncare, devin apatice, se izolează de turmă și manifestă o sensibilitate crescută la frig. Pot apărea tremurături, slăbire progresivă, respirație accelerată sau dificilă, secreții nazale și tuse. În unele cazuri, digestia este afectată, iar fecalele devin moi sau apare diareea. Mioarele bolnave se deplasează mai greu, iar șchiopătatul este un semn frecvent atunci când apar probleme la nivelul ongloanelor.
 
Afecțiunile respiratorii sunt printre cele mai întâlnite boli în sezonul rece. Bronșitele și pneumoniile apar în special în adăposturi umede, prost ventilate sau expuse curenților de aer. Tusea persistentă, secrețiile nazale, febra și respirația zgomotoasă indică probleme la nivelul aparatului respirator și necesită intervenție rapidă, mai ales în cazul mioarelor gestante.
 
O altă problemă frecventă în timpul iernii este enterotoxemia, cunoscută și sub denumirea de boala supra-alimentării. Aceasta apare atunci când rațiile sunt dezechilibrate sau se schimbă brusc tipul de furaj. Mioarele pot deveni brusc apatice, pot prezenta balonare, mers nesigur și, în cazuri grave, convulsii sau moarte subită. Evoluția bolii este rapidă, iar prevenția prin alimentație corectă și vaccinare este esențială.
 
Parazitozele interne nu dispar complet iarna, chiar dacă nu sunt întotdeauna vizibile. În adăposturi aglomerate, paraziții intestinali continuă să afecteze animalele, ducând la slăbire treptată, blană zburlită și scăderea rezistenței la frig. Problemele devin mai evidente la mioarele aflate într-o stare nutrițională precară.
 
Mioarele gestante sunt deosebit de vulnerabile în sezonul rece. Deficiențele energetice pot provoca tulburări metabolice care se manifestă prin slăbiciune, lipsa apetitului, dificultăți la ridicare și mers nesigur. Aceste afecțiuni afectează nu doar sănătatea mamei, ci și viabilitatea mieilor.
 
Umiditatea ridicată din adăposturi favorizează apariția pododermatitelor și a altor afecțiuni ale ongloanelor. Mioarele afectate șchiopătează, evită deplasarea și pot dezvolta inflamații dureroase, care se agravează rapid dacă nu sunt tratate.
 
În lipsa furajelor verzi, iarna apar frecvent carențe de vitamine și minerale. Acestea se reflectă prin scăderea imunității, slăbire, tulburări de reproducție și probleme musculare sau osoase. În multe cazuri, aceste deficiențe stau la baza altor îmbolnăviri.
 
Monitorizarea zilnică a efectivului rămâne cea mai eficientă metodă de prevenție. Mioarele care prezintă semne de boală trebuie separate de turmă, iar adăposturile menținute uscate, curate și bine ventilate. O alimentație echilibrată, adaptată sezonului și stadiului fiziologic, reduce semnificativ riscul apariției bolilor.