R. Moldova este țara unde consumul cărnii de porc este aproape un cult. Înainte vreme, nu era gospodar în sate, care să nu crească un godac, pe care să îl sacrifice pentru masa de sărbătoare, mai ales de Paști și Crăciun. Azi, pentru că majoritatea localităților rurale au rămas aproape pustii, carnea se vinde prin magazine, piețe agricole și măcelării. Tot din acest motiv, s-a micșorat și numărul fermierilor care cresc porci pentru consum.
Antreprenorii din zootehnie susțin că piața noastră este suprasaturată cu carne de import, adusă, în mare, din Germania, țara care este exportatorul nr. 1 la carne de porc în Europa, și care influențează nu în cel mai bun mod producătorul autohton. Aceștea sunt nevoiți să își comercializeze marfa la un preț mult mai mic, decât investițiile făcute, ori, vorbind în limbajul specific acestui domeniu, aleg să vândă carcasul pe viu.
Fermier de la Florești: “Mi-am construit propriul abator. Supraviețuim grație magazinelor”
Adrian Burduja este un fermier din satul Putinești, raionul Florești. El are propria sa fermă, unde crește anual între 2 000 și 2 500 capete, din diverse rase: duroc, pietrain și yorkshire. Solicitat de AGROMEDIA, antreprenorul a declarat că a preferat să își construiască propriul abator, pe motiv că cele existente nu reușesc să facă față cererii de asomare a animalelor cu râtul alungit.
“Noi doar visăm la exportul de carne în Europa. Nu putem concura cu fermierii de acolo. Ei beneficiază de subvenții anuale pe cap de animal, au piață largă de desfacere. Așa că ne limităm la piața internă. În proporție de 80 la sută, carnea de la ferma mea este realizată prin magazine, cu care am semnat contract. Am ales să activez fără intermediari și atât eu, câți și ați fermieri supraviețuiesc grație magazinelor. Chiar dacă, în ultima jumătate de an, vânzările cărnii de porc au crescut cu 50 la sută, investițiile au fost prea mari. E din cauză că animalele au crescut cu cereale din anul curent, pentru care am achitat 4 lei per kg. În 2019, situația a fost mai eficace, prețul cerealelor fiind de 2, 50 lei/kg”, ne-a spus dl Burduja.
Potrivit lui, dacă problemele din zootehnie nu se vor soluționa, în următorii ani peste 50 la sută din producătorii mici riscă să dispară. Fermierul a mai adăugat că, din cauza lipsei unui număr suficient de abatoare, mai mulți producători preferă să vândă carnea vie comercianților dotați cu încăperi speciale pentru asomarea porcilor, fără mari bătăi de cap. Și asta chiar dacă, în urma târgului și a calculilor, sunt în pierdere.
Adrian Rotari din Mihalașa, Telenești, deține, împreună cu tatăl, o afacere de prelucrare a cărnii. Mai exact, familia are un abator în care sacrifică porcii.
“Procurăm carcasul viu de la crescători. Procedura implică mai multe etape: asomarea, apoi opăritul porcinei, după vine pârlitul. Abatorul nostrum are o capacitate de 20-30 capete. Știu că fermierii au înregistrat în acest an o situație mai dificilă”, a mai meționat dl Rotari.
Producător de la Anenii-Noi: “Chiar și cu propriul abator, nu reușim să facem față”
Și Roman Tiberiu-Eduard este proprietarul unei întreprinderi complex de reproducere și creștere a porcinelor. Compania a fost fondată în anul 2006, având la bază unul din cele mai mari complexuri de producţie şi creştere a porcinelor de pe timpul RSSM. De atunci, s-au făcut investiţii majore iar complexul a fost renovat după modele Europene, cu un ciclu complet de producţie. Contactat de AGROMEDIA, dl Roman ne-a relatat că au propriul abator, cu o capacitate de 1000 capete pe săptămână.
“Situația e la fel anul împrejur. Nu reușim, așa că apelăm la serviciile altor măcelării. E nevoie de un abator spațios, national, unde fermierii ar putea beneficia de procedura de asomare a animalelor fără a sta la rând luni în șir”, a precizat sursa. Despre exportul mărfii în statele europene, dl Roman ne-a răspuns scurt și clar: “Moldova are pestă porcină”.
Soluția vine. Peste jumătate de an. La Criuleni.
Un abator performant și dotat cu ustensile ultrasofisticate va fi dat în exploatare peste jumătate de an în satul Hrușova din raionul Criuleni. Investitorul este o companie națională privată care, înainte de a demara lucrările de construcție, a consultat mai multe concerne europene. Cel puțin, așa susține dl Maxim Cazacu, președintele Uniunii Producătorilor de carne de Porc, ce numără peste 1 000 membri. Într-o discuție cu AGROMEDIA, el a menționat că una dintre principalele probleme sunt abatoarele autorizate.
“Există câteva mari, dar care, pentru că au propria marfă, nu dispun de spațiu suficient pentru a presta servicii și altor fermieri. Nu este vorba de preț, e unul accesibil, în medie, acestea percep o taxă de cca 220 lei/cap. Piața e suprasaturată de carne de import, întreprinderile locale funcționează, așa că nu putem afirma că se atestă deficit de carne. Cel mai bine însă e să consultați ANSA. Agenția monitorizează fiecare animal și efectuează controale, conform cerințelor, la toate abatoarele”, a conchis dl Cazacu.
ANSA: “Abatoare sunt destule!”
Am ajuns și la ANSA. Tabloul oferit de Agenție e unul mai mult decât pozitiv.
“Abatoare avem suficiente, unele chiar sunt axate și pe export”, ne-a răspuns dl Vitalie Porcescu, șef Direcție sanitar-veterinară, siguranța și calitatea produselor alimentare de origine animală de la instituția vizată. Potrivit lui, orice fermier își poate construi propriul abator, trebuie doar să respecte cerințele impuse de lege.
Pe site-ul ANSA am găsit tabelul abatoarelor autorizate. În total, avem 136. Dintre acestea, 106 sunt specializate pentru prelucrarea cărnii de porc, iar 12 au undă verde și pentru export. Dl Porcescu a menționat că e vorba de piața din Federația Rusă.
Despre lege vorbind. Există Hotărârea de Guvern Nr. 369 din 12.06.2015 pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare privind protecţia animalelor în momentul sacrificării. Cităm:
“Camera în care se face expunerea porcilor la gaze şi echipamentul utilizat pentru conducerea porcilor trebuie: 1) proiectată, construită şi întreţinută, astfel încât să se evite rănirea animalelor şi presiunea asupra pieptului, oferindu-le posibilitatea de a rămâne în poziţie verticală până la pierderea cunoştinţei; 2) să asigure o iluminare adecvată a mecanismului de conducere în cameră, pentru a permite porcilor să se vadă unii pe alţii sau împrejurimile; 3) să fie prevăzută cu aparate de măsurare a concentraţiei gazului la punctul de maximă expunere, care să emită un semnal clar de avertizare vizual şi auditiv în cazul în care concentraţia de dioxid de carbon scade sub nivelul cerut. Agenţii economici se asigură că sacrificarea este efectuată numai de către persoane cu pregătire în domeniu sau care deţin un certificat de competenţă pentru una sau pentru mai multe operaţiuni aferente sacrificării şi au demonstrat capacitatea de a efectua aceste operaţiuni în conformitate cu cerinţele specificate”.
Așadar, drumul cărnii de porc spre masa noastră este unul controversat și destul de greu. Fără susținere din partea statului, fermierii ar putea lăsa mâinile în jos, iar noi vom fi nevoiți să consumăm marfă de import.
Un articol de
Ileana RUSU