ÎNȚĂRCAREA IEZILOR FĂRĂ PIERDERI: Recomandări practice

Limitarea suptului sau înțărcarea timpurie este o practică frecventă în fermele de caprine orientate spre producția de lapte. Procesul reprezintă însă o etapă critică pentru iezi, deoarece trecerea de la lapte la furaje solide implică adaptări digestive, metabolice și comportamentale. O înțărcare necontrolată poate genera stres, scădere în greutate și probleme sanitare.
 
Pregătirea alimentară începe din primele zile de viață. După perioada colostrală, iezii pot rămâne la mamă sau pot fi trecuți pe înlocuitor de lapte de calitate, cu nivel ridicat de proteină din lapte integral și conținut adecvat de grăsime. Încă din a doua săptămână, este necesară introducerea fânului de bună calitate și a unui amestec de concentrate măcinat grosier sau granulat fin. Consumul timpuriu de furaje stimulează dezvoltarea rumenului și facilitează tranziția la alimentația solidă.
 
Spațiul de înțărcare trebuie organizat înainte de separare. Iezii se mută, dacă este posibil, cu cel puțin o săptămână înainte în țarcurile destinate înțărcării, pentru a se familiariza cu mediul. În adăpost, se asigură așternut curat și uscat, cu completare zilnică de paie. Ventilația trebuie controlată pentru a evita acumularea de gaze nocive și curenți de aer. În sistem extensiv, gardurile trebuie să fie sigure și bine fixate, pentru a preveni evadările și stresul suplimentar.
 
Nu se recomandă suprapunerea mai multor factori de stres. Înțărcarea nu trebuie realizată simultan cu vaccinarea, mutarea sau alte intervenții majore.
 
Apa este esențială în această etapă. Iezii trebuie să aibă acces permanent la apă proaspătă și curată, deoarece hidratarea susține digestia furajelor solide și dezvoltarea rumenului. În primele zile după separare, suplimentarea apei cu electroliți poate sprijini echilibrul hidric și metabolic, mai ales în efectivele sensibile la stres.
 
Consumul suficient de furaj solid este condiția de bază pentru înțărcare. În prima lună de viață se recomandă concentrate cu aproximativ 18% proteină brută. Granulația trebuie adaptată vârstei, iar accesul la furaj să fie permanent. Specialiștii consideră că iezii pot fi înțărcați în siguranță atunci când consumă zilnic minimum 300–400 g furaj solid. Monitorizarea individuală în primele zile după înțărcare este importantă pentru identificarea eventualelor pierderi de apetit sau semne de stres.
 
Prevenția sanitară reduce riscurile post-înțărcare. Vaccinarea împotriva enterotoxiemiei și deparazitarea internă și externă trebuie planificate înainte de separare, conform recomandărilor medicului veterinar. Iezii tineri sunt sensibili la paraziți și la coccidioză, iar controlul preventiv contribuie la menținerea unei creșteri constante.