Agenții patogeni contagioși sunt de obicei transmiși de la o vacă la alta în timpul mulsului, de către persoana care efectuează mulsul sau de aparatul automat de muls. Agenții patogeni de mediu infectează vacile prin contactul lor cu mediul contaminat, cum ar fi așternutul din boxă. De aceea, aceștia sunt denumiți agenți patogeni de mediu.
Cum diagnosticați mastita?
Mulgerea câtorva jeturi de lapte de la o vacă și examinarea acestuia, înainte de muls, este în continuare cea mai bună metodă de detectare a celor mai timpurii cazuri de mastită clinică. Acest lucru se datorează faptului că modificările din lapte sunt adesea primul semn de mastită. Modificările de aspect ale laptelui (cheaguri, flocoane, modificări de culoare sau consistență) pot fi observate atunci când laptele este extras pe o suprafață închisă la culoare. Modificările laptelui sunt specifice patogenului care cauzează infecția. Astfel, cheagurile și flocoanele sunt cel mai frecvent observate la mastita provocată de stafilococi și streptococi, în timp ce laptele de culoarea paielor este în general asociat infectiei cu Escherichia coli.În sistemul modern de crestere a vacilor pentru lapte, fermierii pot depista o mastita mult mai repede, datorită parametrilor care pot fi evaluați în timpul procesului de muls, date care se regăsesc în computerul fermei. Un exemplu este conductivitatea electrică a laptelui. Monitorizarea acestui parametru permite inițierea unui tratament mamar mult mai precoce pentru a reduce astfel impactul mastitei clinice.
Diagnosticarea mastitei se bazează pe examenul bacteriologic al laptelui, din sfertul afectat. Acest lucru se face de obicei într-un laborator. În plus, după izolarea și identificarea bacteriilor este necesară o antibiogramă. Antibiograma arată cât de sensibile sunt bacteriile izolate la diferite antibiotice. Identificarea agentului patogen care cauzează infecția și a sensibilității acestuia ajută la elaborarea unui protocol de tratament.
În timpul prelevării probelor de lapte este necesară respectarea unui standard ridicat de igienă, pentru a obține diagnosticul corect prin evitarea contaminării probelor.
Cum puteți controla mastita?
Prevenirea mastitei clinice este în esență identică cu cea pentru mastita subclinică. Deoarece majoritatea mastitelor clinice sunt cauzate de agenți patogeni care provin predominant din mediu, este esențială reducerea expunerii la așternutul contaminat, îmbunătățirea condițiilor din adăposturi sau de pe terenuri și pășuni. Cu toate acestea, o bună igienă înainte de muls, care să asigure că ugerul este curat și uscat înainte de atașarea aparatului de muls, precum și menținerea sănătății vârfului mamelonului, au un efect pozitiv asupra controlului bolii.În cazul agenților patogeni contagioși, cea mai importantă practică de management pentru a preveni transmiterea de noi infecții este utilizarea unui germicid eficient, cu care să fie curățate mameloanele după muls.
Perioada de repaus mamar
Momentul de vârf pentru infecțiile cu bacterii care provoacă mastită de mediu este perioada de repaus mamar. Adesea, infecțiile apărute în perioada de repaus mamar sunt depistate doar atunci când vaca manifestă mamita după fătare. Pentru a controla mastita de mediu, trebuie să ne concentrăm pe managementul mediului ambiant, pe tot parcursul lactației. Prevenirea contaminării vacilor din mediul ambiant, în perioada de repaus mamar, este la fel de importantă ca și la vacile aflate în perioada de lactație.Controlul mastitei de mediu include:
- curățarea sau schimbarea regulată a așternutului,
- reducerea stresului termic,
- îndepărtarea părului de pe uger,
- prevenirea traumelor mameloanelor,
- reducerea edemului mamar la vacile aflate în apropierea parturiției, prin managementul aportului nutrițional de potasiu și sodiu,
- evitarea zonelor care acumulează apă,
- întreținerea boxelor pentru un comportament adecvat de odihnă,
- prevenirea degerăturilor și a expunerii la muște.
Perioada de repaus mamar este o parte esențială în viața productivă a vacii de lapte. Această perioadă permite repararea și refacerea epiteliului intramamar, astfel încât, atunci când lactația începe din nou, producția de lapte este optimă. Este necesară o perioadă de repaus mamar de cel puțin 40 de zile pentru a obține o producție optimă de lapte. Dacă perioada este mai scurtă de 40 de zile, producția de lapte va fi mai scăzută. Terapia în timpul perioadei de repaus mamar reduce riscul de noi infecții ,,de mediu”, în special la vacile cu antecedente de mastită.
Sursa: Animal Health