Ce este pH-ul și de ce contează?
pH-ul reprezintă măsura acidității sau alcalinității unei soluții, iar în agricultură, intervalul optim pentru apă și sol se situează, de regulă, între 5,5 și 6,5. Acest echilibru permite plantelor să absoarbă corect nutrienții esențiali, dar și să tolereze mai bine condițiile de stres.Abaterile de la acest interval pot avea efecte negative directe asupra culturilor. Un pH prea scăzut (acid) reduce absorbția unor elemente-cheie precum potasiul, calciul, magneziul și molibdenul. În același timp, favorizează solubilizarea excesivă a metalelor grele, ceea ce poate duce la toxicitate. Pe de altă parte, un pH crescut (alcalin) blochează fosforul și majoritatea oligoelementelor, afectând dezvoltarea plantelor chiar și în prezența fertilizărilor regulate.
Rolul pH-ului în apa pentru irigare
Apa de irigare influențează nu doar umiditatea solului, ci și chimia acestuia. Un pH ridicat al apei, determinat adesea de duritatea crescută (prezența ionilor de calciu și magneziu), poate alcaliniza treptat mediul radicular. Acest proces afectează indirect absorbția nutrienților, în special în soluri deja sensibile sau slab tamponate.În cazul apei cu duritate scăzută, aplicarea îngrășămintelor acidifiante poate conduce la scăderea abruptă a pH-ului în zona rădăcinilor, ceea ce poate perturba activitatea microbiologică și echilibrul mineral. De aceea, este esențial ca pH-ul apei de irigare să fie testat regulat și ajustat atunci când este necesar.
pH-ul și eficiența tratamentelor fitosanitare
Mai puțin vizibil, dar la fel de important, este efectul pH-ului asupra stabilității și eficienței produselor fitosanitare. Multe substanțe active au o zonă optimă de pH în care sunt stabile și eficace. În afara acestui interval, se pot degrada chimic sau pot forma precipitate, reducând semnificativ eficiența tratamentului.Produsele sistemice, precum glifosatul, își pierd eficiența în soluții prea alcaline. Fungicidele pe bază de cupru precipită în medii cu pH mare, în timp ce substanțele organofosforice pot suferi degradări rapide în medii acide. Acest lucru înseamnă că o soluție pregătită într-o apă cu pH nepotrivit poate fi, practic, inutilă – chiar dacă doza a fost respectată cu precizie.
În plus, pH-ul influențează și absorbția foliară. Produsele aplicate în condiții necorespunzătoare pot rămâne la suprafața frunzei fără a fi absorbite, ceea ce limitează efectul dorit și crește riscul de rezistență la tratamente.
Fermierii care doresc să își optimizeze intervențiile în câmp trebuie să acorde o atenție sporită analizei apei. Nu doar pH-ul este important, ci și conductivitatea electrică (EC), care oferă informații despre salinitate, precum și duritatea apei. Toți acești factori pot influența direct planul de fertilizare, compatibilitatea amestecurilor și performanța finală a tratamentelor.
Pentru ajustarea pH-ului, pe piață există corectori specializați, fie acidifianți, fie alcalinizanți, care se pot utiliza în funcție de nevoile soluției pregătite. De asemenea, consultarea etichetei produselor utilizate este obligatorie, întrucât fiecare substanță activă are o fereastră proprie de pH optim. În absența unor corecții, eficiența economică și biologică a tratamentelor poate fi sever compromisă.
Investiția în analize simple, dar regulate, poate preveni pierderi semnificative și poate crește randamentul culturilor, în condiții mai sigure și predictibile.
Sursa: icl-growingsolutions