Sericicultura, ramură a zootehniei specializată în creșterea viermilor de mătase (Bombyx mori) pentru producerea fibrei naturale de mătase, reprezintă o activitate agricolă cu potențial de diversificare a economiei rurale din Republica Moldova. Deși în prezent această activitate nu este practicată la scară industrială, condițiile agroclimatice ale țării oferă premise favorabile pentru relansarea ei într-un cadru organizat și eficient economic.
Climatul temperat-continental, cu veri calde și o perioadă de vegetație suficient de lungă, permite cultivarea dudului (Morus spp.), unica sursă de hrană pentru larvele viermelui de mătase. Dudul este o specie adaptabilă, rezistentă la condițiile pedoclimatice locale, iar în multe zone rurale există exemplare izolate sau plantații vechi care ar putea fi valorificate. Extinderea controlată a plantațiilor ar asigura baza furajeră necesară pentru dezvoltarea sericiculturii la nivel gospodăresc sau semi-industrial.
Procesul tehnologic presupune incubarea ouălor în condiții controlate de temperatură și umiditate, creșterea larvelor pe o perioadă de aproximativ o lună cu administrarea zilnică de frunze proaspete de dud, urmată de formarea și recoltarea gogoșilor. Randamentul este influențat direct de calitatea materialului biologic, de microclimat și de disciplina tehnologică. În condiții optime, dintr-o cantitate redusă de ouă se pot obține zeci de kilograme de gogoși, cu un conținut semnificativ de fibră brută, ceea ce conferă activității un potențial productiv ridicat raportat la suprafața utilizată.
Din perspectivă economică, sericicultura poate deveni competitivă datorită necesarului redus de suprafață și investițiilor relativ moderate la scară mică. Costurile principale sunt legate de materialul biologic, amenajarea spațiului de creștere și forța de muncă. În mediul rural din Republica Moldova, unde există resurse de muncă familială și terenuri disponibile, această activitate ar putea reprezenta o sursă suplimentară de venit. Totuși, eficiența reală depinde de existența unui lanț valoric funcțional, care să includă colectarea, procesarea și comercializarea mătăsii sau a produselor derivate.
Un avantaj important îl constituie impactul ecologic redus al sericiculturii. Activitatea nu implică emisii semnificative, iar reziduurile sunt biodegradabile. În plus, produsele secundare, precum sericina sau resturile organice, pot fi valorificate în industria cosmetică sau agricolă. Astfel, sericicultura se aliniază principiilor economiei circulare și agriculturii sustenabile.
Cu toate acestea, dezvoltarea sectorului este limitată de absența infrastructurii de procesare, de lipsa programelor de sprijin dedicate și de deficitul de expertiză tehnică actualizată. Fără o strategie coerentă și fără integrarea producătorilor în forme asociative sau cooperative, inițiativele individuale pot întâmpina dificultăți în valorificarea producției. De asemenea, volatilitatea pieței internaționale a mătăsii impune o analiză atentă a oportunităților de export sau a dezvoltării unei piețe interne de produse finite cu valoare adăugată.
În concluzie, sericicultura în Republica Moldova reprezintă o oportunitate agricolă insuficient exploatată. Condițiile naturale permit dezvoltarea acestei ramuri, iar potențialul economic poate deveni relevant în contextul unei abordări integrate care să includă cercetare aplicată, instruire profesională și sprijin instituțional. Într-un cadru bine organizat, creșterea viermilor de mătase ar putea contribui la diversificarea economiei rurale și la apariția unui nou segment agroindustrial cu valoare adăugată ridicată.