După realizarea altoirii, perioada imediat următoare este decisivă pentru prinderea altoiului și pentru dezvoltarea ulterioară a pomului. În această fază, procesele fiziologice din zona de contact dintre altoi și portaltoi sunt intense, iar intervențiile corecte pot face diferența între un pom bine format și unul compromis încă din primul an.
Unul dintre primele aspecte urmărite este evoluția benzii de altoire. Aceasta are rolul de a fixa altoiul pe portaltoi și de a menține umiditatea necesară pentru formarea calusului, țesutul de cicatrizare care asigură sudarea celor două componente. În condiții favorabile, procesul de prindere începe la câteva săptămâni după altoire, iar mugurii altoiului intră în vegetație. În acest moment, banda nu trebuie îndepărtată imediat, deoarece există riscul destabilizării punctului de altoire. Totuși, pe măsură ce creșterea avansează, există pericolul ca aceasta să stranguleze zona, afectând circulația sevei. Practic, îndepărtarea sau slăbirea benzii se face atunci când se observă clar că altoiul a pornit în vegetație și începe îngroșarea țesuturilor, evitând astfel apariția strangulării.
În paralel, protecția împotriva deshidratării rămâne o prioritate. Altoiul, fiind o porțiune tăiată, nu dispune inițial de un sistem radicular propriu și depinde total de portaltoi pentru alimentarea cu apă. Până la realizarea completă a conexiunilor vasculare, pierderile de apă prin transpirație pot duce la uscarea țesuturilor. De aceea, menținerea unui microclimat favorabil în zona altoirii este esențială. Materialele de legare, masticurile sau cerurile aplicate au rolul de a reduce evaporarea, iar în câmp este important ca pomii să nu fie expuși la stres hidric. Umiditatea solului trebuie menținută la un nivel optim, astfel încât fluxul de sevă să fie constant și să susțină formarea calusului.
Un alt fenomen specific acestei etape este apariția lăstarilor din portaltoi. Aceștia pornesc de regulă sub punctul de altoire și au o vigoare ridicată, deoarece sunt alimentați direct de sistemul radicular. Dacă nu sunt controlați, acești lăstari devin competitori direcți pentru altoi, consumând resursele necesare dezvoltării acestuia. Din punct de vedere fiziologic, planta tinde să favorizeze creșterea organelor proprii, iar portaltoiul poate „domina” altoiul în lipsa intervenției. De aceea, îndepărtarea lăstarilor din portaltoi se face din timp, încă din faza incipientă, pentru a direcționa energia către altoi și pentru a asigura o dezvoltare echilibrată a viitorului pom.
Specialiștii atrag atenția că această perioadă nu trebuie neglijată, chiar dacă altoirea a fost realizată corect. „Prinderea altoiului nu înseamnă doar execuția lucrării, ci și gestionarea corectă a etapelor ulterioare. Fără intervenții la timp, chiar și un altoi bine realizat poate fi compromis”, explică pomicultorii. În practică, monitorizarea constantă a pomilor și intervențiile rapide sunt esențiale pentru a asigura o livadă uniformă și productivă încă din primii ani.
PROTECȚIA ALTOIULUI DUPĂ ALTOIRE: Cum previi deshidratarea și pierderile