Europa se confruntă cu o nouă rundă de turbulențe pe piața îngrășămintelor, declanșate de implementarea Mecanismului de ajustare la frontieră a emisiilor de carbon (MFAC), care adaugă presiuni suplimentare asupra costurilor de import. Deși măsura vizează reducerea emisiilor de CO₂, efectele colaterale se resimt deja în agricultură: prețuri mai mari, stocuri limitate și dificultăți în asigurarea lanțului logistic, scrie Agrarheute.
Potrivit datelor din piață, prețurile îngrășămintelor cu azot au crescut brusc. Fermierii europeni, speriați de potențialele creșteri suplimentare, au accelerat achizițiile, epuizând rapid stocurile disponibile. Acest comportament vine pe fondul unor livrări tot mai incerte, mai ales din Rusia, ale cărei exporturi sunt limitate de taxe mari. În același timp, porturile europene sunt deja supraaglomerate, ceea ce limitează capacitatea de reacție rapidă la cererea în creștere.
În SUA, eliminarea tarifelor la îngrășăminte face piața americană mai atractivă pentru furnizorii globali, afectând și mai mult disponibilitatea produselor în Europa. Începând cu 13 noiembrie 2025, SUA nu vor mai percepe tarife suplimentare pentru îngrășăminte, carne de vită și alte produse – o mișcare cu potențial impact asupra fluxurilor comerciale internaționale.
Pe termen scurt, piața pare să rămână tensionată. Deși cererea din retail a început să dea semne de slăbiciune, interesul fermierilor pentru stocuri rămâne ridicat, în ciuda prețurilor crescute. Stabilizarea acestora pare posibilă doar în săptămânile următoare, dacă ritmul cumpărăturilor încetinește.
Pe piețele spot, tendințele sunt clare: în porturile egiptene, ureea pentru livrare în noiembrie a ajuns la 480 USD/tonă, în creștere cu 30 USD față de octombrie. În Germania, prețurile spot pentru uree au urcat la 530 EUR/tonă, cu 25 EUR mai mult decât la începutul lunii. CAN și AHL urmează aceeași traiectorie ascendentă.
Singurele scăderi se înregistrează la sulfatul de potasiu (-5 EUR) și fosfatul de diamoniu (-30 EUR), ceea ce sugerează o volatilitate ridicată, dependentă de factori multipli: politici comerciale, acces la resurse și presiuni de mediu.
În concluzie, începutul anului 2026 se anunță provocator pentru agricultura europeană. În lipsa unor politici clare și a unei infrastructuri logistice adaptate, fermierii riscă să suporte consecințele unei piețe dezechilibrate, în care accesul la îngrășăminte devine o luptă pentru stabilitate.
