Fermele de familie belgiene se caracterizează prin dimensiuni mici sau medii, cu un management centrat pe familie. Membrii familiei sunt direct implicaţi în toate aspectele activităţilor agricole, de la munca în teren, la gestionarea financiară şi comercializarea produselor. Acest model asigură o mai mare flexibilitate şi adaptabilitate la condiţiile pieţei.
În Valonia (comunitatea francofonă a Belgiei), creşterea bovinelor este ramura cea mai dezvoltată a sectorului agricol. Regiunea este renumită pentru rasele sale de carne, cum ar fi Alb-Albastru Belgian, dar şi pentru producţia de lapte de calitate, folosit adesea la prepararea brânzeturilor artizanale. Anul trecut, Valonia înregistra un efectiv total de 1,1 milioane de bovine, din care circa 45% erau vaci de lapte în producţie. Holstein este de departe cea mai productivă vacă de lapte, cu o lactaţie medie de 9.801 kg de lapte în 2023, în timp ce vacile Montbéliarde şi Normande, foarte populare, de altfel, în această regiune vorbitoare de limba franceză, obţin producţii medii de 7.408 kg şi, respectiv, 7.041 kg de lapte pe cap de animal, scrie Revista Ferma.
„Ferme de la Seigneurie” este proprietatea familiei Godfriaux. Aici, Stéphane şi Carine, împreună cu fiul lor cel mic Matteo, exploatează un efectiv de 115 bovine, majoritatea din rasa Normande, apreciată atât pentru producţia de lapte, cât şi pentru carne, fiind cunoscută ca o rasă mixtă, dar cu un accent puternic pe laptele de înaltă calitate folosit în producţia de brânzeturi rafinate, precum Camembert sau Brie.
Pe lângă zootehnie, familia Godfriaux se ocupă şi de cultivarea pământului, pe cele 83,5 hectare aflate în posesie, ceea ce îi dă posibilitatea de a-şi produce furajele. Raţia vacilor constă de obicei în administrarea de cereale şi plante furajere, pe lângă o anumită cantitate de sfeclă, morcovi şi meslin, pentru mai multă densitate, spuneau gazdele noastre.
Când am preluat ferma de la socrul meu, existau acele cote de lapte pe care trebuia să le respectăm. Noi de exemplu aveam alocată o cotă de 150.000 litri de lapte, fără posibilitatea de a creşte producţia. Atunci am decis să schimbăm sistemul de adăpost, de la cel olandez la cel canadian, cu cinci rânduri de cuşete dispuse în paralel şi distanţa între vaci de 1,25 metri. Vacile sunt mulse totuşi într-o altă locaţie, unde spaţiul este mult mai mare, spune Stéphane.
Toate vacile aflate în lactaţie sunt ţinute pe stabulaţie legată. În mod normal, acestea sunt ţinute pe păşune din aprilie şi până în octombrie. Stéphane Godfriaux susține că vacile sale beneficiază de tot confortul de care au nevoie, fiind îngrijite cu maximă atenţie.
Creşterea costurilor de producţie, care au dus la scăderea marjelor de profit, reprezintă principala provocare pentru Stéphane. Avantajul său este că, fiind membru al unei cooperative încă de la înfiinţarea acesteia, primeşte acea bonificaţie care acoperă pierderile.
Preţul plătit de procesator pentru laptele colectat, în jur de 40 de eurocenţi, nu acoperă în totalitate costurile de producţie. De aceea există riscul ca unii producători să-şi piardă profitabilitatea şi să renunţe la activitatea de creştere a vacilor de lapte. Nu exclud ca pe viitor să apară un anumit deficit de lapte în industrie, spunea fermierul.
Producţia medie pe cap de animal este de 9.000 de litri pe an (în condiţiile în care în turmă se regăsesc şi exemplare de Holstein şi Jersey), cu un conţinut de grăsime între 4 şi 4,2%, respectiv 3,3-3,4 procentul de proteină din lapte. Într-un an, fermierii au o producție de 360 de mii de litri de lapte.
Laptele obţinut în „Ferme de la Seigneurie” este certificat QFL (Qualité Filière Lait – calitate pe filiera laptelui), atestare acordată producătorilor de lapte care se angajează să respecte un set de bune practici în fermele lor. Toţi cei patru copii ai lui Stéphane şi Carine sunt implicaţi în activităţile din fermă iar una dintre fiice este responsabilă cu producţia de iaurturi de casă şi îngheţată, care se vând la magazinul propriu.