Zonele cele mai vulnerabile se află în regiunile reci și umede, iar suprafața afectată reprezintă între 23% și 44% din totalul terenurilor agricole analizate. Potrivit cercetătorilor, pierderea continuă a acestui carbon riscă să compromită eforturile UE de combatere a schimbărilor climatice, dar și capacitatea de a asigura securitatea alimentară pe termen lung.
Potențial de recuperare și măsuri recomandate
Deși situația este alarmantă, studiul relevă și un aspect pozitiv: între 26 și 50 de milioane de hectare nu sunt afectate direct și au chiar potențial de stocare suplimentară a carbonului. În aceste zone, solurile nu sunt încă saturate și pot deveni un aliat important în atenuarea schimbărilor climatice.
Pentru protejarea și refacerea rezervelor de carbon organic, autorii studiului recomandă o serie de practici agricole durabile, printre care:
- Culturile de acoperire (cover crops) pentru reducerea eroziunii și îmbunătățirea structurii solului;
- Rotația diversificată a culturilor, care contribuie la refacerea nutrienților;
- Reducerea lucrărilor solului (prin tehnici no-till sau minimum-tillage);
- Cultivarea plantelor cu rădăcini adânci, care fixează carbonul în straturile inferioare ale solului;
- Aplicarea de amendamente organice;
- Agrosilvicultura, ca soluție integrată de protejare a solului și creștere a biodiversității.
De ce contează carbonul din sol?
Solurile reprezintă unul dintre cele mai mari rezervoare naturale de carbon de pe planetă. Stratul arabil din UE conține de peste 10 ori mai mult CO₂ decât emisiile anuale ale statelor membre. Pe lângă rolul său ecologic, carbonul organic din sol susține fertilitatea, capacitatea de reținere a apei, disponibilitatea nutrienților și reziliența culturilor în fața fenomenelor extreme.
În intervalul 2009–2018, solurile agricole din Europa au pierdut în medie 0,75% din carbonul organic total, un semnal clar al degradării în curs și al presiunilor generate de schimbările climatice și agricultura intensivă.
Protejarea solului este o investiție în viitorul agriculturii. Aplicarea măsurilor recomandate nu este doar o opțiune sustenabilă, ci o necesitate pentru menținerea productivității și a echilibrului ecologic în agricultură.