Această afirmație reprezintă o interpretare eronată a datelor statistice și poate avea consecințe grave pentru un sector deja afectat de crize multiple. Datele invocate includ în categoria „muncă informală” două tipuri distincte de activitate:
- În primul rând, lucrătorii pe cont propriu din exploatațiile agricole neîncorporate — fermieri individuali sau proprietari de loturi mici (0,5–3 ha), care produc pentru autoconsum sau vânzare ocazională, fără statut de agent economic.
- În al doilea rând, membrii Gospodăriilor Țărănești (de Fermier), o formă juridică reglementată de lege. Conform legislației, aceștia sunt obligați să participe prin muncă personală la activitatea gospodăriei, fără a putea primi salariu. În schimb, gospodăria achită contribuții sociale în sumă fixă.
Această clasificare nu reflectă o intenție de fraudă, ci modul în care sunt definite formele de ocupare în statistică.
O analiză simplă a cifrelor contrazice afirmația privind „6 din 10 la negru”.
În 2025, în agricultură activau aproximativ 108.400 de persoane. Dintre acestea:
- circa 35.000 sunt salariați;
- peste 10.000 sunt zilieri înregistrați oficial;
- aproximativ 36.000 sunt membri ai Gospodăriilor Țărănești (estimare minimă, pornind de la circa 18.000 gospodării).
În total, rezultă cel puțin 81.000 de persoane care muncesc în condiții legale și cu statut juridic clar. Asta înseamnă că aproape 8 din 10 lucrători din agricultură activează legal.
Restul de aproximativ 27.400 de persoane include, în mare parte, lucrători pe cont propriu orientați spre autoconsum, situație specifică mediului rural și tratată distinct în metodologiile statistice.
În același timp, sectorul agricol se confruntă cu o criză severă a forței de muncă. Datele BNS arată o scădere de 46.200 de lucrători — echivalentul unei contracții de 29,9% față de 2024 și de 41,5% față de 2023.
În prezent, fermierii nu reclamă atât natura relațiilor de muncă, cât lipsa acută de personal. Tot mai mulți agenți economici sunt nevoiți să importe forță de muncă pentru lucrările sezoniere.
În acest context, declarațiile care etichetează agricultura drept un sector „evazionist” nu fac decât să amplifice presiunea administrativă și să afecteze imaginea publică a domeniului.
Efectele sunt directe: descurajarea investițiilor, creșterea controalelor și accentuarea abandonului activităților agricole, pe fondul unor probleme deja existente — calamități, volatilitatea prețurilor și întârzieri în subvenții.
Se impune, astfel, o abordare responsabilă în utilizarea datelor statistice. Interpretările eronate, mai ales atunci când sunt exprimate de la tribuna Parlamentului, pot genera prejudicii reale unui sector care susține traiul a sute de mii de familii din mediul rural.
Agricultura Republicii Moldova are nevoie de politici bazate pe date corecte — nu de concluzii grăbite și acuzații nefondate
Autor: Alexandru Bădărău