În Moldova, sparanghelul a început să fie cultivat abia acum câțiva ani și încă sunt foarte puțini fermieri care au în gospodăria lor această legumă. Motivul: este foarte puțin cunoscută și este pretențioasă, se cultivă destul de greu.
Anatol și Ana Petică din satul Tomai, raionul Leova cultivă sparanghel olandez pe o suprafață de 3 hectare. Deși sunt încă la început, fiind la a treia recoltă, au reușit să-și promoveze produsul care acum se găsește în câteva supermarket-uri din Capitală și chiar în unele restaurante din Chișinău.
Am lucrat 15 ani în Germania la un fermier care cultiva sparanghel. Acolo am învățat tehnologia de producere și am decis să creștem și să promovăm această legumă și în țara noastră, pentru proprietățile ei deosebite. Este foarte multă muncă la cultivarea sparanghelului, la fel sunt multe investiții. Sparanghelul nu iubește umezeala. Pământul trebuie bine îngrășat. Noi, de exemplu, la un hectar am pus 100 de tone de îngrășământ organic. După recoltare, ca să menținem plantele sănătoase, trebuie să le dăm calciu, magneziu, fosfor. Noi beneficiem în continuare de consultația olandezului de la care am cumpărat plantele, pentru a le cultiva conform standardelor.
Sparanghelul conţine aproximativ 90% apă, vitamine: A, C, E, K, vitamine din grupul B ( B9, B1, B2, B6); minerale: potasiu, fosfor, mangan, calciu, magneziu, fier, sodiu, zinc şi seleniu; de asemenea, proteine, un conţinut scăzut de calorii (24 kcal / 100 g) şi hidraţi de carbon.
Are foarte multe vitamine pe care nici o altă plantă nu le conține. Noi am văzut cât de mult apreciază nemții această legumă. Când se deschide sezonul sparanghelului, în Germania e sărbătoare mare, așa cum e la noi ziua vinului, de exemplu. Moldovenii, pentru că nu îl cunosc, nu sunt obișnuiți să-l consume, dar ar trebui neapărat să-l avem în alimentația noastră. El curăță foarte bine organismul, asta se simte chiar de la a doua masă.
Familia Petică crește sparanghelul pe spațiu protejat, acoperit cu peliculă specială, adusă din Germania, care îl protejează de îngheț și vânt. Tehnica utilizată la cultivarea lui la fel a fost importată din Germania. Acestea nu se găsesc la noi și nici pe piața din România.
Sparanghelul autohton, de regulă, se coace în mai și ține până pe 24 iunie. Noi am început recolta mai devreme, pe 13 aprilie. Asta pentru că l-am crescut sub peliculă. Avem în vânzare sparanghel alb – 200 de lei/kg și sparanghel verde – 180 de lei/kg. Cel alb este și mai puțin cunoscut, dar e cel mai gustos, are un gust rafinat și gingaș. Este recoltat doar sub peliculă, când abia apare căpușorul, îl scoatem din pământ. Dacă înlăturăm pelicula și el intră în contact cu soarele, avem deja sparanghel verde.
Este uşor de digerat, se consumă ca atare, proaspăt, sub formă de salate, suc, decoct sau diverse prepartate culinare, omlete, supe, gătit pe grătar, fiert, copt sau prajit, având o aromă delicată. De asemenea mai poate fi conservat, congelat.
Omleta cu sparanghel are un gust deosebit și se prepară foarte ușor: îl călim 2-3 minute în ulei, adăugăm deasupra oul bătut cu sare, când oul este gata, îl putem servi. Simplu, rapid, dar extrem de gustos și sănătos. Pentru mesele festive, îl putem prepara la cuptor, de exemplu cu carne de iepure. Coacem iepurele, cu 10 minute înainte de a-l scoate din cuptor, punem lângă el sparanghelul dat cu puțin ulei și puțină sare. Va avea un gust inegalabil și va oferi mesei de sărbătoare un aspect rafinat.
Soțul și femeile care lucrează la noi îl consumă în stare proaspătă, direct din câmp. Spun că așa le place cel mai mult și chiar au observat efectele curative ale acestuia.
Atunci când se cumpără, sparanghelul ar trebui să aibă un miros plăcut de spic de grâu copt; să-i observăm întotdeauna vârfurile, dacă sunt pe deplin închise şi ferme, atunci legumele sunt proaspete; poate fi păstrat în frigider până la 4 zile.