Îl cunoaște tot satul. Ba chiar și raionul. Și asta pentru că pasiunea lui pentru păsările exotice este una mai puțin obișnuită pentru un om simplu, așa cum este Mihai Sârbu din satul Brăviceni, raionul Orhei, protagonistul nostru de azi. Când l-am telefonat, era în câmp, după iarbă pentru orătăniile din curtea casei. Câțiva purceluși, niște găinușe, curci, ca un adevărat gospodar. Dar e suficient să-ți arunci ochii în grădină și dai de un țarc, ridicat cu grijă pentru “perlele” familiei. Nu departe, și un bazin mic cu apă, pe care pluteste perechea de lebede, ce i-a mai rămas, după ce, în 2014, se gândea chiar să dezvolte o afacere cu cele mai pure și fidele păsări.
“Perlele” din grădină sunt, de fapt, cei doi păuni și trei păunițe, pe care stăpânul casei îi are de vreo șapte ani și îi păzește ca ochii din cap. Nu că ar face business cu ei și ar fi doldora de bani de pe urma lor, ci pentru că îi iubește.
“Cred că dragostea asta pentru păsările exotice mi-a dat-o Dumnezeu”, ne-a povestit Mihai Sârbu.
Păunii au același “meniu”, ca o găină obișnuită
Și dacă tot am pornit vorba plină de spirit și haz, aflăm de la el că pentru prima data a văzut păuni la un amic de-al său și imediat s-a îndrăgostit de ei. A și schimbat o pereche de lebede pe alta de păsări venite tocmai din Șri Lanka și India. Numai coada lor desfăcută cât face! Un adevărat miracol multicolor, care te absoarbe și te ține ca hipnotizat. Până în clipa când încep a-și arăta și caracterul și cer de mâncare.
“Îi hrănim cu grâu, orz, pâine, lucernă tăiată mărunt. Mănâncă tot ce mănâncă și o găină”, ne-a spus bravul brăvicean.
Dacă la capitolul mâncare e mai simplu, atunci e altă poveste când vine vorba de sănătatea păunilor.
“Sunt foarte bolnăvicioși, cresc destul de greu. Sunt atât de sensibili la boli! Se îmbolnăvesc și de gripă aviară, și păsările migratoarea sunt surse se infecție. Cele mai periculoase pentru ei sunt însă vrăbiile, pentru că se bagă peste tot și aduc toate bolile. Veterinarii nu prea sunt în temă. Eu merg la farmaciile pentru oameni și procur medicamente pentru ei. Cum văd că sunt pasivi, imediat intervin”, a continuat stăpânul micului paradis exotic.
Păunițele, mame ideale și grijulii
Păunițele încep să se ouă la al treilea an de viață. Sunt mame ideale și pline de afecțiune pentru puii, care apar pe lume după 29 de zile de clocire.
“Chiar și acum am o cloșcă. A făcut numai patru ouă, că a fost cam bolnavă. De regulă, fac câte 8-10 ouă. Vara trecută au scos primii pui. Am mai vândut dintre ei”, ne-a povestit dl Sârbu.
Deși noi știam că păunii sunt păsări destul de scumpe, o pereche de maturi ajung să coste în jure de zece mii lei, crescătorul ne-a răspuns că el a vândut pui și cu 500 lei.
“Sunt mici la început, așa, ca niște găinușe. Nu mi-am pus drept scop să fac bani din creșterea lor. Și penele le dau gratis. Mă întrebați dacă le-am dat nume? Nu, îi mai dezmierdăm și noi cu fel de fel de cuvinte”, ne-a spus Mihai Sârbu.
Sunt agresivi? E-he-he! Au avut un păun tare rău! Mai ales primăvară, când căuta femele. Sărea și la bătaie, ciupea. O adevărată nevoie pe capul omului! Nu l-au tăiat, chiar dacă se spune că păunii sunt comestibili. De altfel, păunul prăjit în vremurile cele mai vechi a fost cel mai rafinat fel de mâncare, preparată exclusiv pe sărbători importante. În Roma antică, un păun întreg a fost prăjit doar la ocazii speciale, iar în Franța a apărut un păun la masa regală în timpul recepției celor mai importanți oaspeți.
În Rusia, Ivan cel Groaznic a gustat prima dată păunul finit și a fost foarte mulțumit de el. Cu toate acestea, în timp, popularitatea acestui fel de mâncare a dispărut în principal datorită frumuseții păsării. Și în zadar: carnea păunului este considerată alimentară, foarte moale și gustoasă. Noi, personal, nu am gustat vreodată, poate pentru că numai regii și împărații își permiteau acest deliciu de lux… Sau poate pentru că preferăm să îi admirăm în toată splendoarea, decât goi și în farfurie…
Spre deosebire de lebede, “vehiculele zeilor” (legenda spune că fiul lui Shiva, Karthikeya, este reprezentat zburând pe spatele unui păun –n. red.) nu au simțul fidelității și se pot împerechea între ei fără mari “remușcări”. Unui păun îi pot reveni și trei păunițe, așa cum a fost la început în țarcul de la Brăviceni.
Curioși dacă familia Sârbu are vreo afacere agricolă? Dețin un hectar de pâmânt, pe care îl prelucrează doar ca să aibă hrană pentru minunile care, pe timpuri, erau prezente exclusiv în grădinile familiilor de nobili europeni.
De altfel, nu doar coada este elementul care definește exotismul lor. Pe lângă penajul multicolor, păunii se disting prin strigătele lor puternice și dansul de împerechere elaborat. Este o pasăre solitară, diurnă și una dintre cele mai mari păsări zburătoare, însă petrece mai mult timp alergând, decât zburând. Media de viață a păunilor în captivitate este de 25 de ani, iar în sălbăticie ajung să trăiască până la vârsta de 30 de ani.
Dacă ajungem la Brăviceni, vom merge neapărat în vizită la familia Sârbu, să le admirăm pasiunea. Mai vrem însă un lucru să vă spunem: l-am întrebat pe gospodar dacă îi plac și oamenii, care se comportă ca păunii?
“Cei fuduli și lăudăroși? Nu îi pot suporta!”, ne-a răspuns brăviceanul îndrăgostit de cele mai mândre păsări.