CE REPREZINTĂ ZIUA UNIVERSALĂ A IEI ȘI CUM ESTE SĂRBĂTORITĂ ÎN MOLDOVA

Pe 24 iunie, odată cu sărbătoarea Sânzienelor și Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul pe stil nou, în Republica Moldova și în întreaga lume este marcată Ziua Universală a Iei – o zi dedicată ieșii românești și cămășii tradiționale din spațiul carpato-danubiano-pontic.
 
Această zi a fost inițiată pe 7 ianuarie 2013 de comunitatea online „La blouse roumaine”, devenind rapid un fenomen internațional. În doar câțiva ani, ia a fost celebrată pe 6 continente, în peste 50 de țări, fiind purtată în capitale mondiale precum Paris, Washington, Londra sau Tokyo, dar și în satele din România și Moldova unde tradiția e vie.
 
Astăzi, pe 24 iunie, în semn de omagiu față de această moștenire, angajați din instituții publice, organizații private și comunități locale aleg să poarte ia ca semn al apartenenței, al respectului pentru rădăcini și al păstrării unei arte vii. Nu e doar un gest simbolic, ci o reafirmare tăcută a valorilor care ne leagă peste generații.
 
Originea iei și semnificația simbolurilor
Ia este mai mult decât o piesă vestimentară – este un cod de identitate și un mesaj vizual transmis prin simboluri și broderie. Își are rădăcinile în perioada dacică, când femeile își coseau cămășile manual, folosind fire vegetale și pigment natural.
 
Modelele și cusăturile nu erau alese întâmplător. Fiecare zonă a țării avea motive distincte: romburi, spirale, cruci, flori, spicul grâului, soarele sau arborele vieții – toate aveau sensuri legate de protecție, fertilitate, viață și echilibru.
 
Pe lângă funcția decorativă, cusătura pe ie avea și un rol magic și apotropaic, în credința că purtătoarea era protejată de rău, boală și spirite.
 
Cămășile tradiționale în patrimoniul mondial
În decembrie 2022, „Arta cămășii cu altiță” – cămașa femeiască din zona de sud a Moldovei, Munteniei și Olteniei – a fost înscrisă în Patrimoniul cultural imaterial UNESCO, în urma unui dosar comun România–Republica Moldova.
 
Această recunoaștere a subliniat nu doar valoarea artistică a cămășii, ci și practica intergenerațională prin care femeile transmit meșteșugul din mamă în fiică.
 
Ia – între migală, semnificații și recunoaștere
În vechime, cusutul unei ii nu era doar o deprindere practică, ci o adevărată inițiere în tainele simbolurilor și ale răbdării. Fetele începeau să coasă în jurul vârstei de 12–14 ani, iar ia pe care o finalizau devenea adesea parte din zestrea lor. Nu era o simplă haină – era o declarație de identitate, pricepere și demnitate.
 
O ie lucrată manual putea cere peste 100 de ore de lucru, fiecare cusătură fiind așezată cu atenție, fără mașină de cusut, doar cu acul, firul și o poveste transmisă din mamă în fiică. Modelele aveau nume proprii, ca „Frunza de măr” sau „Rândunica”, și fiecare zonă a Moldovei își păstra cu sfințenie specificul ornamental.
 
În pictura mondială, ia a fost imortalizată de Henri Matisse, care, în tabloul „La blouse roumaine” din 1940, a surprins frumusețea simplă și grația acestei cămăși. Inspirat de prieteni români, el a redat-o ca simbol al feminității și echilibrului.
 
Ia rămâne un semn recognoscibil al continuității culturale, un element care nu s-a pierdut, ci s-a transformat fără să-și risipească sufletul.