CE SE SCHIMBĂ ÎN SECTORUL SEMINCER. Calitatea semințelor și a materialului săditor.

Un soi nepotrivit pentru condițiile locale sau un lot de semințe a cărui proveniență nu poate fi demonstrată poate compromite investiția într-o cultură încă de la semănat. În cazul unei livezi, alegerea materialului săditor are efecte pentru mulți ani. De aceea, fermierul are nevoie să știe nu doar ce soi cumpără, ci și cum a fost testat, ce documente îl însoțesc și dacă lotul livrat este cel înscris în certificat.
 
Aceste verificări stau la baza modernizării sectorului semincer din Republica Moldova. Legislația națională privind producerea și comercializarea semințelor și a materialului săditor este armonizată cu normele europene, iar accentul cade pe testarea soiurilor, confirmarea calității și urmărirea fiecărui lot, explică Sanda Melenciuc, consultantă principală în cadrul Direcției produse de origine vegetală a Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare.
 
Rezultatele obținute de un soi în altă țară nu arată automat cum se va comporta acesta pe terenurile din Republica Moldova. Pentru culturile supuse acestei proceduri, testarea la valoarea culturală și de utilizare, cunoscută drept VCU, urmărește tocmai acest aspect.
 
VCU demonstrează dacă un soi aduce o valoare agronomică și de utilizare reală în condițiile pedoclimatice ale Republicii Moldova, explică Sanda Melenciuc.
 
Pentru agricultor, informația este utilă atunci când compară soiuri și decide în ce să investească. Admiterea unui soi se bazează pe o procedură oficială de testare și înregistrare, iar pentru producătorii de material semincer aceasta stabilește condițiile în care soiul poate ajunge pe piață.
 
La cumpărarea semințelor, fermierul trebuie să verifice documentele care confirmă calitatea și proveniența acestora. În funcție de produs, prezentarea ministerului indică certificatul de calitate a semințelor, certificatul de valoare biologică sau documentul emis de furnizor. Contează și ambalajul: semințele trebuie păstrate în ambalaje închise, cu etichete originale, susține specialista.
 
Verificarea nu se încheie la existența unui certificat. Specia, soiul, categoria și numărul lotului de pe documente trebuie să poată fi corelate cu marfa livrată. Astfel, fermierul poate demonstra ce material a folosit, iar eventualele neconformități pot fi urmărite până la sursă.
 
Trasabilitatea nu este birocrație — este dovada că lotul de pe câmp este cel din certificat, subliniază reprezentanta ministerului.
 
Pentru a păstra această legătură, semințele se depozitează, se manipulează, se tratează și se transportă separat pe specii, soiuri, categorii și loturi. Agenții economici trebuie să țină evidența intrărilor și ieșirilor, iar reambalarea este permisă doar celor înregistrați, sub supravegherea ANSA.
 
În sectorul pomicol, verificarea materialului săditor merge dincolo de denumirea soiului. Procedura prezentată de Sanda Melenciuc include selecția clonelor, controlul fitosanitar în plantație și testarea materialului pentru viroze. Materialul sănătos este apoi înmulțit în etape, de la „prebază” și „bază” până la producerea materialului certificat.
 
Pentru pomicultor, aceste etape oferă informații despre originea și starea de sănătate a pomilor pe care îi plantează. Este o verificare importantă mai ales atunci când înființează sau extinde o livadă, investiție de la care așteaptă producție pe termen lung.
 
Ce se schimbă din 10 noiembrie 2026
Modernizarea sectorului include și trecerea unor proceduri în format electronic. Potrivit prezentării ministerului, din 10 noiembrie 2026, înregistrarea agenților economici din domeniu se va face prin sistemul informațional. Actul de înregistrare va fi emis automat în cabinetul personal MCabinet, în termen de zece zile lucrătoare. Registrul agenților economici este ținut electronic de ANSA și publicat pe pagina instituției.
 
Pentru fermieri, regula practică rămâne verificarea materialului înainte de a-l folosi: să solicite actele de calitate și proveniență, să compare datele din documente cu eticheta și lotul livrat și, în cazul pomilor, să urmărească statutul fitosanitar al materialului săditor. Sunt verificări făcute înainte de semănat sau plantare, când încă se poate evita o alegere costisitoare.