CONCEPEREA PLANULUI DE FERTILIZARE, în condiţiile în care inputurile s-au scumpit

Fertilizarea solului trebuie să țină cont de anumiți factori: calitatea solului, condițiile climaterice, producția planificată, utilajele tehnologice utilizate etc. De aceea, este extrem de important ca utilizarea îngrășămintelor în vederea obținerii unei producții profitabile să se realizeze printr-un PLAN DE FERTILIZARE. Prin acesta se vor stabili dozele de îngrășăminte și mineralele care urmează să se aplice. 

 Soluții pentru a crește eficiența fertilizanților

Pentru a ne asigura că deciziile de fertilizare a culturilor sunt corecte, eficiente și rentabile, sunt necesare analize de sol și analize foliare. Aceste determinări ajută la stabilirea stării de nutriție a unei culturi în diferite etape de creștere, asigurând, de asemenea, identificarea la timp a eventualelor probleme și oferind soluții de remediere. Pentru efectuarea unor astfel de analize, există companii și laboratoare specializate, care colaborează cu fermieri, grupuri multinaționale, consultanți independenți, agronomi.
Pentru a mări eficiența fertilizanților este necesar a cunoaște nevoile de macro și microelemente ale solului și, în plus, sunt necesare lucrări de corectare a pH-ului (amendări), de evitare a compactării solurilor, precum și înființarea de sisteme de drenaj și un bun management al apei în sol prin reducerea numărului de treceri. 
Alegerea metodelor potrivite de aplicare și de încorporare a îngrășămintelor au un rol important în creșterea coeficienților aparenți de utilizare, dar presupune investiții importante în mașini și utilaje moderne. 
 
Aplicarea îngrășămintelor cu fosfor și potasiu și a microelementelor

În perioada de toamnă, odată cu înființarea culturilor de rapiță și de cereale păioase, se aplică îngrășămintele cu fosfor și cu potasiu. Dozele de fosfor cele mai folosite în practică sunt: 
 
• 60-70 kg/ha pentru cultura de rapiță; 
 • 80-90 kg/ha la grâu. 

Îngrășămintele cu potasiu se aplică doar dacă analizele de sol recomandă folosirea acestora. Pentru cultura de rapiță sunt necesare doze de 40-60 kg/ha. 
Îngrășămintele cu fosfor și potasiu pot conține microelemente specifice speciilor cultivate dacă pH-ul solurilor este optim pentru mobilitatea acestora. În caz contrar, aplicarea microelementelor se va face foliar sau prin tratarea semințelor înainte de semănat. Cerealele păioase au cerințe mai mari de microelemente - bor, cupru, zinc, mangan, iar rapița este sensibilă la carențele de bor, molibden și mangan. Carența de mangan apare pe soluri organice cu pH-ul alcalin, iar diagnosticarea se poate face în funcție de conținutul acestui element în frunze. 

Alcătuirea planurilor de fertilizare este un demers care necesită o muncă de echipă în care sunt implicați specialiști din mai multe domenii agronomice. În cadrul unei ferme pot exista diferite tipuri de sol, iar tratarea nediferențiată a acestora duce la obținerea unor rezultate nesatisfăcătoare. De aceea este necesar ca producătorii agricoli să ia decizii de aplicare a îngrășămintelor având toate aceste informații și, mai mult decât atât, corect interpretate. 

Sursa: www.revista-ferma.ro