Gutuiul japonez este o alegere populară în peisagistică datorită florilor care apar primăvara devreme. Au nuanțe variate, de la alb și roz pal, până la roșu intens și bordo, atrăgând atenția și oferind un decor vibrant grădinii. Planta este apreciată și pentru densitatea frunzelor sale, ceea ce o face potrivită pentru garduri vii naturale și pentru delimitarea spațiilor în grădină.
Gutuiul japonez, primăvara, devine o sursă importantă de nectar pentru albine și alți polenizatori. Aceasta contribuie la sănătatea ecosistemului și la biodiversitatea din grădină, oferind hrană într-un moment al anului în care alte plante încă nu au început să înflorească.
Citiți și: KURO NISHIKI SAU SALCIA JAPONEZĂ: Plantare, îngrijire, fertilizare
Cultivarea gutuiului japonez: Condiții optime și sfaturi practice
Gutuiul japonez este recunoscut pentru adaptabilitatea la diverse tipuri de sol. Preferă solurile fertile, ușor acide sau neutre, cu drenaj bun, dar poate crește și pe soluri mai puțin fertile, chiar nisipoase sau stâncoase, ceea ce îl face potrivit pentru stabilizarea terenurilor în pantă. Totuși, pentru o dezvoltare optimă și o producție ridicată de flori și fructe, se recomandă plantarea în soluri bogate în nutrienți.
Citiți și: CUM ÎNGRIJIM CLEMATISUL TOAMNA: Plantare, tundere
Acest arbust are nevoie de expunere totală la soare pentru a înflori abundent, deși poate tolera și semiumbra. Este o specie rezistentă la frig, unele soiuri suportând temperaturi până la -20°C. În zonele cu ierni mai aspre, le tinere pot fi protejate cu un strat de mulci la baza tulpinilor, exemplarele adulte nu necesită suplimentare.
Gutuiul japonez nu este pretențios în privința umidității, fiind capabil să reziste la secetă o dată ce este bine înrădăcinat. Totuși, în primii ani după plantare, este indicat să fie udat regulat, mai ales în perioadele secetoase. Odată ce planta se maturizează, poate fi udată doar în perioadele de secetă extremă. Mulcirea solului poate ajuta la menținerea umidității și la controlul buruienilor.
Tăierea și formarea tufei
Gutuiul japonez este foarte apreciat și pentru toleranța sa la tăieri, fiind ideal pentru garduri vii sau aranjamente de grădină cu forme specifice. Tăierea se face de obicei primăvara, după perioada de înflorire, pentru a stimula ramificarea și a păstra o formă compactă a tufei. Ramurile uscate, bolnave sau care se intersectează trebuie îndepărtate pentru a favoriza circulația aerului și sănătatea generală a plantei.
Fructele gutuiului japonez – beneficii
Fructele gutuiului japonez, asemănătoare cu gutuile obișnuite, au o aromă puternică și sunt bogate în vitamina C, vitamina A, potasiu și antioxidanți. Acestea se coc între august și octombrie și sunt în diverse preparate culinare, cum ar fi gemuri, compoturi, lichioruri și sucuri. Conținutul ridicat de vitamina C face ca aceste fructe să fie extrem de valoroase pentru susținerea imunității, fiind de 10 ori mai bogate în vitamina C decât lămâia. În medicina tradițională, fructele gutuiului japonez sunt cunoscute pentru efectele lor benefice în combaterea inflamațiilor și în susținerea sistemului digestiv.
Soiuri
Crescătorii au reușit să dezvolte soiuri de gutui japonez adaptate pentru grădinile europene, fără spini și cu flori mai mari și colorate.
- Chaenomeles speciosa – varietăți cu flori mari și colorate, disponibile în diverse nuanțe de roșu, alb și roz;
- Chaenomeles japonica – cunoscut pentru fructele sale mari și gustul aromat, ideal pentru prepararea gemurilor;
- Chaenomeles x superba – o varietate hibridă care combină rezistența cu un aspect decorativ deosebit, potrivită pentru garduri vii.