Avem și partea moștenită sovietică, cu înșiratul frunzelor manual, pe piatră cu acu, dar avem și multe procese deja optimizate. Un exemplu este înlocuirea înșirării clasice cu mașini de cusut semiautomate. Nu mai este necesar să fie forță de muncă supercalificată. E un proces relativ simplu, care ne oferă același rezultat, explică Vasile Coșneanu, președintele asociației „Tutun Moldova”.
El precizează că metoda semiautomatizată nu ar fi fost utilizată dacă s-ar fi găsit suficientă forță de muncă. La întreprinderea din Corjova muncesc peste o sută de persoane, venite din mai multe raioane.
Frunzele de tutun înșirate manual la uscat sunt mai scumpe și mai căutate pe piață. Din cauza lipsei de lucrători, fermierii aduc și echipe de muncitori din Uzbekistan.
În localitatea Corjova sunt cultivate trei tipuri de tutun: moldovenesc, Berlei și Virginia.
Cel moldovenesc se usucă timp de 45 de zile la aer deschis, iar celelalte în cuptoare, cam într-o săptămână. Soiul virginia necesită irigare. Nu toate câmpurile pot fi, însă, irrigate. Noi încercăm maxim posibil. Am devenit membru asociației de utilizatorilor de apă de aici, din Dubăsarii Vechi. Am instalat și dezvoltat rețelele proprii. Irigăm.
După cultura de tutun se seamănă cereale, iar asolamentul clasic de patru ani este aplicat „pe cât posibil”, spune Vasile Coșneanu. O parte din tutun este procesat la Orhei, iar altă parte ajunge pe piețele externe, inclusiv în Germania. Totodată, cea mai mare fabrică de țigări din Moldova importă materie primă.
Avem cereri din practic toată lumea pentru tutunul din Moldova. Din păcate, cantitățile pe care le avem noi astăzi nu ne permit să facem față cererii pe piața internațională. Dacă am putea mări producția, fără îndoială, avem unde să o realizăm.
În ceea ce privește sprijinul din partea statului, poziția legală este clară: Industria tutunului este scrisă în lege, expres. Orice tip de sprijin, subvenționare, este inelegibil pentru întreaga industrie, spune Vasile Coșneanu.
În prezent, tutunul se cultivă pe circa 500 de hectare în întreaga țară. În 1990, suprafața era de peste 30.000 de hectare.