La nivel de politici, Republica Moldova, ca și țară candidat deja, ar trebui repede să se adapteze cel puțin la condițiile vecinilor. Noi suntem tot mai mult prezenți pe piața românească, parte a pieței agricole europene comune. Astfel, ar trebui să încercăm să ne aliniem la rigorile acestei piețe, a declarat Valeriu Streleț, în cadrul podcastului „Agricultura Modernă”.
Spre exemplu, subvențiile minime care le primesc per hectar fermierii din România pornesc de la 200 euro/ha. Acestea vin atât din fonduri europene, cât și din fonduri naționale.
Noi nu vom putea evita într-o perioadă imediat următoare subvenționarea per hectar, aceasta este convingerea mea. Acest instrument de subvenționare, chiar dacă nu este orientat spre performanță constantă așa cum, pe bună dreptate, țintesc autoritățile de la noi, va trebui inclus și în politica noastră de subvenționare.
Fermierii din toate statele membre UE au acces la subvenționarea per hectar, suport din partea statului care le reduce din costurile de producție. Iar încercarea de a anula aceste subvenții fixe per hectar a generat proteste masive în Europa. Subvențiile per hectar au fost introduse la începutul anilor 1990, ca un instrument de suport al fermierilor din statele membre UE și se mențin până în prezent.
În comunicarea cu diferiți factori de decizie, eu am mai spus că noi ar trebui să promovăm cu insistență 3 piloni de politici în domeniul agriculturii. Primul pilon ar fi banii: politici de subvenționare, care să mențină competitivitatea fermierilor noștri în raport cu cei din țările vecine; să fim aproape în aceleași condiții de producere a produselor ce le vindem pe aceeași piață. Or, costul de producere al fermierilor din UE este mai mic decât cel de la noi. Ei primesc subvențiile per hectar în fiecare an, indiferent de condițiile meteo. La noi, se oferă compensații per hectar, doar în urma pierderilor masive din cauza calamităților naturale.
Al doilea pilon trebuie să fie apa, investiții în sisteme de irigare. Lipsa apei este o provocare care va tot crește. Am văzut că Guvernul deja face pași în această direcție. Anul curent, va fi investită o sumă destul de consistentă în acest domeniu, în afara Fondului Național pentru Dezvoltarea Agriculturii. Este o direcție corectă. Cel puțin 25% din suprafețele agricole ar trebui să aibă o sursă de apă pentru irigare în apropiere sub diferite forme: colectarea apei atmosferice, procesarea apelor reziduale ș.a.
Al treilea pilor – asigurarea riscurilor în agricultură. Asta trebuie să devină o practică absolut obligatorie. Nu m-aș teme să spun că asta ar trebui să fie o condiție necesară pentru obținerea subvențiilor. Este un instrument probat, susține Valeriu Streleț.
Spre exemplu, în SUA fermierii își asigură un nivel minim de recoltă, iar companiile de asigurări sunt toate obligate să accepte cererile agricultorilor. În cazul în care recolta este mai joasă decât nivelul asigurat și se probează că fermierul a lucrat cu respectarea tehnologiei de cultură, diferența este compensată de compania de asigurări. În R. Moldova, spre regret, încă sunt puțini fermierii care își asigură recoltele, chiar dacă este un domeniu subvenționat. Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, în baza raportului AIPA, stabilește anual, nu mai târziu de 15 ianuarie, cota subvenției primei de asigurare pentru anul calendaristic în curs.