CE PROBLEME POT APĂREA LA CEREALE DUPĂ O TOAMNĂ PREA CALDĂ

Temperaturile neobișnuit de ridicate din lunile noiembrie și decembrie, tot mai frecvente în ultimii ani, pot genera o serie de riscuri agronomice importante pentru culturile de cereale de toamnă – grâu, orz, secară și triticale. Deși, la prima vedere, vremea caldă pare favorabilă dezvoltării plantelor, specialiștii avertizează că ierni blânde pot afecta negativ capacitatea de rezistență a culturilor și pot compromite parțial producția din anul următor.
 
Reluarea vegetației în afara sezonului
Unul dintre primele efecte ale temperaturilor peste media multianuală este reluarea sau prelungirea vegetației. Plantele continuă să crească activ, consumând rezervele de substanțe nutritive și energie care ar trebui conservate pentru perioada de iarnă. În aceste condiții, cerealele pot intra în sezonul rece insuficient pregătite pentru episoadele de ger, chiar dacă acestea apar pe termen scurt.
 
Călirea insuficientă și sensibilitatea la îngheț
Procesul de călire, esențial pentru adaptarea cerealelor de toamnă la temperaturi negative, este perturbat în iernile prea calde. Fără expunerea treptată la temperaturi scăzute, țesuturile plantelor rămân fragile. Astfel, înghețurile bruște, care pot surveni după perioade mai calde, pot provoca pierderi semnificative de plante, în special în culturile cu o dezvoltare vegetativă avansată.
 
Dezvoltare vegetativă excesivă
Temperaturile ridicate favorizează creșterea exagerată a frunzelor și alungirea tulpinilor, ceea ce slăbește rezistența plantelor. O masă vegetativă prea mare crește riscul de cădere a culturii, dar și probabilitatea ca o parte din frații formați să nu supraviețuiască peste iarnă. În final, densitatea optimă a lanului poate fi afectată, cu impact direct asupra producției.
 
Presiune crescută a bolilor
Condițiile calde și, adesea, umede din noiembrie–decembrie creează un mediu favorabil pentru dezvoltarea bolilor foliare. Făinarea, septorioza sau rugina brună pot apărea încă din toamnă și pot ierna pe plante. În primăvară, aceste boli pot evolua rapid, necesitând intervenții fitosanitare timpurii și costuri suplimentare pentru fermieri.
 
Activitatea dăunătorilor și riscul de viroze
Iernile blânde permit menținerea activității unor dăunători precum afidele, tripsii sau muștele cerealelor. Pe lângă daunele directe, aceștia pot transmite viroze periculoase, cum este virusul piticirii orzului (BYDV). Infecțiile timpurii sunt dificil de controlat și pot afecta grav dezvoltarea culturilor pe tot parcursul sezonului de vegetație.
 
Dezechilibre în frațire și consum de apă
Prelungirea vegetației determină un ritm neuniform al frațirii, iar o parte din frați pot fi pierduți în timpul iernii. Totodată, plantele consumă mai multă apă din sol, ceea ce poate duce la reducerea rezervelor de umiditate disponibile la începutul primăverii, într-un context deja marcat de secetă pedologică frecventă.
 
Alternanțe periculoase îngheț–dezgheț
Schimbările bruște de temperatură, caracteristice iernilor instabile, favorizează fenomenul de descălțare a plantelor. Acest proces afectează sistemul radicular și reduce capacitatea de absorbție a apei și a nutrienților, slăbind suplimentar culturile.
 
Specialiștii recomandă monitorizarea atentă a stării culturilor pe parcursul iernii, evitarea fertilizării tardive cu azot, care poate stimula creșterea vegetativă nedorită, și evaluarea prezenței bolilor și dăunătorilor atunci când condițiile o permit. La ieșirea din iarnă, este esențială evaluarea densității și a stării fitosanitare a lanurilor pentru a decide intervențiile necesare în primăvară.

Surse bibliografice: Fitotehnie.  Ion C. Teşu, Gheorghe Borcean, Vasile Vîntu