Cel mai simplu și rapid mod de a aprecia dacă plantele de rapiță vor rezista peste iarnă este măsurarea grosimii coletului. Potrivit inginerului agronom Lucian Buzdugan, grosimea optimă a coletului la intrarea în iarnă trebuie să fie de aproximativ 8–10 mm, echivalentul grosimii unui creion, scrie Revista Ferma.
Dacă plantele ating acest prag, șansele de supraviețuire pe timpul iernii sunt ridicate, inclusiv în cazul culturilor semănate mai târziu.
Pe lângă grosimea coletului, rezistența culturii de rapiță este influențată și de alți factori biologici importanți:
- Înrădăcinarea profundă – sistemul radicular trebuie să ajungă la o adâncime de aproximativ 15 cm, pentru a asigura stabilitatea plantei și accesul la apă și nutrienți.
- Călirea plantei – proces fiziologic natural prin care rapița se adaptează la temperaturi scăzute, în condiții de scădere treptată a temperaturilor.
- Starea generală a plantei – plantele viguroase, cu frunze sănătoase și creștere echilibrată, rezistă mai bine stresului termic.
Totuși, specialistul subliniază că, în practică, grosimea coletului rămâne cel mai ușor criteriu de verificat în câmp, fără analize suplimentare sau calcule complicate.
Rezistența rapiței este puternic influențată și de severitatea iernii. În cazul unor ierni blânde, similare celor din ultimii ani, cerințele privind călirea sunt mai reduse, iar culturile pot trece iarna cu bine chiar și atunci când dezvoltarea din toamnă a fost mai modestă.
În aceste condiții, precipitațiile din perioada următoare intrării în iarnă pot juca un rol decisiv în stabilizarea culturii, susținând activitatea biologică până la instalarea frigului.
Specialiștii atrag atenția că evoluția culturii nu poate fi anticipată strict prin calcule teoretice, deoarece agricultura este profund dependentă de vreme, iar procesele biologice nu urmează formule matematice rigide.
Chiar și în situațiile în care rapița depășește cu succes sezonul rece, riscurile nu dispar complet. Înghețurile târzii de primăvară pot afecta semnificativ cultura, în special în fazele sensibile de reluare a vegetației și alungire a tulpinii.
De aceea, monitorizarea atentă a culturii după iarnă rămâne esențială, iar deciziile tehnologice trebuie adaptate în funcție de starea reală a plantelor din câmp.