Este o molie de culoare gri, cu o dungă portocalie pe fiecare aripă din față. Pagubele provocate de acest dăunător pot fi mari. De regulă, femelele depun ouăle pe păstăi verzi, apoi omizile găuresc păstăile de soia, hrănindu-se cu boabele din interior. Pentru eliminarea lor, se recomandă efectuarea de tratamente chimice cu diferite insecticide omologate.
Păianjenul roşu sau Tetranychus urticae - este un dăunător abia vizibil cu ochiul liber, însă care se hrănește cu seva plantele de soia, producând defolierea prematură (căderea frunzelor). Se poate combate cu ajutorul acaricidelor, în momentul semnalării.
Pe lângă acești dăunători, cultura de soia este sub atacul ploșnițelor, respectiv, omida fructificațiilor (larve și adulți). Omida fructificațiilor este o specie polifagă, provocând daune la peste 120 de specii de plante. Larvele tinere, de vârsta I și a II-a consumă țesutul și epiderma frunzei, florile, după care, începând cu vârsta a III-a, larvele pătrund în fruct, consumând pulpa dar, de preferință, semințele. În cursul hrănirii, larva elimină excrementele la exteriorul organului atacat, ceea ce face ușoară identificarea.
Pentru combaterea biologică, se poate recurge la adunarea omizilor (pentru suprafețe mici). Se pot folosi insecticide obținute din ardei iuți, eficiente împotriva omizilor. Omida fructificațiilor are, de asemenea, dăunători naturali precum viespea oofagă din genul Trichogramma, virusul poliedric și paraziți care depun ouă în corpul omizii.
De foarte mare folos sunt insecticidele cu acțiune de contact.
Bibliografie:
- „Fitotehnie”, Conf.univ.dr. Viorel Ion, 2010.
- „Manual de bune practici de cultivare a soiei”, dr.Valentin Crîșmaru, Institutul de Ecologie și Geografie al Academiei de Științe din Moldova.