DE CE CADE PORUMBUL ÎNAINTE DE RECOLTARE? Cum poate verifica fermierul prezența putregaiului tulpinilor de porumb?

Plantele de porumb căzute în lan duc la pierderi pe foarte multe planuri. Căderea acestora în perioada de recoltat poate fi rezultatul mai multor cauze. Unul din factorii  cei mai prezenţi ai căderii plantelor ar putea fi putregaiul tulpinilor de porumb. Boli care pot provoca putreziri la nivelul tulpinilor de porumb sunt mai multe, însă cele mai întâlnite la noi în ţară sunt cele provocate de doi patogeni Fusarium verticilliodes şi Gibberrella zea. Simtomele provocate de cei doi patogeni sunt foarte asemănătoare, iar consecinţele de asemenea sunt aproape identice, transmite AGROMEDIA, cu referire la Agromentor.

Fuzarium stalk rot – Fuzarium verticiloides – Putregaiul tulpinilor de porumb

Simtome putregaiul tulpinilor de porumb

Fermierul, de obicei, identifică boala foarte târziu în toamnă în perioada de recoltat a porumbului. Atunci  va  observa că anumite tulpini de porumb au o culoare galben pai. De asemenea, în jurul nodurilor din primii 40-50 cm a tulpinii, va  putea observa că acestea sunt înconjurate de o pâslă albicioasă.

La palpare, în cazul tulpinilor bolnave dacă acestea sunt presate uşor între degete, tulpinile nu vor opune rezistenţă, ca şi cum ar fi goale pe dinăuntru. Atunci când sunt despicate în două, se va putea observa că măduva tulpinii este dezintegrată. În anumite zone, în general la nivelul nodurilor, măduva prezintă o culoare maronie spre negru. Acestă culoare este un semn că atât măduva cât şi vascularizaţia tulpinii a fost descompunsă de patogen. Foarte multe dintre simtome apar în zona nodurilor tulpinii de porumbului.

Un alt simtom important, poate cel mai important ar fi frângerea plantelor de porumb. Daca fermierul va verifica locul din care tulpina s-a frânt va putea observa celelalte simtome indicate mai sus.

Alte simtome tipice însă mai greu de observat de un ochi mai puţin antrenat, ar fi faptul că plantele infestate prezintă foliajul de o culoare uşor rozalie spre gri. Dacă infecţia a avut loc în periada de creştere, plantele infestate prezintă o înălţime mai mică decât plantele sănătoase. Plantele infestate de multe ori sunt foarte rigide, cu aproape tot foliajul uscat, ieşind în evidenţa comparativ cu plantele sănătoase.



Perioada în care are loc infecţia

Infecţia  poate avea loc pe toată perioada creşterii vegetative a porumbului. Boala însă progresează rapid începând cu intrarea în perioada generativă adică din momentul în care apare mătasea.

Factorii favorizanţi ai bolii

1. Resturile vegetale infestate

Resturile vegetale de porumb  infestate pot fi  sursă de infecţie pentru anii viitori. Dacă se practică monocultura de porumb, chiar dacă resturile vegetale infestate sunt îngropate există pericol. În cazul in care resturile infestate nu sunt descompuse atunci când rădăcinile noilor plante îşi fac apariţia, există riscul ca infecţia să aibă loc prin intermediul rădăcinilor. Odată infecţia instalată pot să apară putreziri atât la nivelul rădăcinii, cât şi la nivelul tulpinii, cu consecinţele de rigoare.

2. Lipsa de carbohidraţi

Cum se poate ca porumbul să sufere de lipsa de carbohidraţi?
 

• Limitarea fotosintezei

Limitarea fitosintetică poate fi cauzată de mult mai mulţi factori. Printre acestia putem doar să enumerăm distrugerea foliajului porumbului de către insecte sau boli.

Alţi factori ar fi densitatea foarte ridicată, care, pe de-o parte, împiedică lumina să străbată frunzişul, limitând fotosinteza. Pe de altă parte, densitatea ridicată stimulează concurenţa pentru nutrienţi a plantelor. În cazuri de fertilizare defectuasă sau secetă, consecinţa ar fi că plantele vor avea acces la o cantitate mai mică de îngrăşământ, fotosinteza fiind astfel afectată negativ.
 

• Ştiuleţi mari cu potenţial ridicat de producţie

Sunt hibrizi de porumb care genetic sunt structuraţi să producă ştiuleţi masivi. Aceşti ştiuleţi cu multe rânduri, multe boabe pe rând şi de multe ori cu boabe mari crează o presiune puternică asupra plantei. Plantele în aceste cazuri se sacrifică pentru ca ştiuletele să aibă la discreţie nutrienţii necesari.

Aşa că, după apariţia mătasei, toată energia plantei se scurge spre ştiulete. Dacă planta nu produce prin fotosinteză destui carbohidraţi, atunci aceasta recurge la rezervele de energie din tulpină şi frunze. Treptat, planta începe să piardă celule apoi ţesuturi, devenind astfel susceptibilă infecţiei.



Patogeni ca Fusarium verticiloides profită de situaţie şi se instalează prima dată pe  ţesuturile moarte ale tulpinei. Ulterior, putregaiul tulpinilor de porumb progresează atât de mult încât întreaga tulpină este distrusă.
Uite aşa un patogen care la început funcţionează ca saprofit, treptat îşi înfinge hifele spre celule sănătoase ale tulpinii de porumb, devenind parazit.
 

• Fertilizarea

Un plan de fertilizare optim este esential pentru a avea culturi sănătoase. Creşterea capacităţii de a face faţă anumitor boli spre exemplu este una din funcţiile foarte importante ale potasiului (K). Lipsa potasiului, fertilizarea unilaterală cu azot pot conduce la creştere excesivă a tulpinii. Acest tip de creştere bruscă este doar cantitativă nu şi calitativă, tulpina fiind slabă din punct de vedere structural, putând fi uşor invadată de patogeni.
 

• Precipitaţiile

Căzute în exces, precipitaţiile „ajută” la levigarea azotului. Prin urmare, plantele de porumb pot să rămână în perioada de umplere a bobului fără resurse. Consecinţa ar fi că planta va canaliza întreaga cantitate de carbohidraţi din tulpină, spre ştiulete. Seceta de asemenea poate fi prielnică infecţiei.
 

• Hibridul

Hibridul este una din cele mai importante componente în lupta cu această boală. Pe piaţa majoritatea hibrizilor prezintă toleranţă medie sau ridicată la Fusarium verticiloides. Totuşi avem şi hibrizi care nu de puţine ori au capitulat în faţa bolii. În general hibrizii de porumb cu ştiuleţi masivi şi cu o rezistenţă scăzută a tulpinii sunt mai predispuşi la putregaiul tulpinilor de porumb comparativ cu hibrizii cu plante masive care prezintă ştiuleţi mai mici.

Ce putem face?

• Se va evita practicarea monoculturii, mai ales pe solurile sau în zonele cu umiditate ridicată. De asemenea  in cadrul asolamentului se va interpune între porumb şi grâu o altă plantă de cultură;

Poate mulţi se gândesc la aplicarea de fungicide pentru protejarea porumbului de putregaiul tulpinilor de porumb. Însă din punct de vedere economic nu se rentează, mai ales că sunt alte practici agronomice mult mai utile;

• Se va folosii densitatea recomandată pentru fiecare hibrid;
• Aplicarea de îngrăşăminte care pe lângă azot cuprind fosfor şi potasiu, mai ales că se ştie despre ultimele două elemente că au acţiune pozitivă în sistemul de susţinere şi apărare a plantelor;
• Folosirea de azot cu eliberare lentă. Acest tip de îngrăşământ va pune în permanenţă plantelor de porumb azotul necesar. Se va evita astfel situaţia în care plantele în lipsa îngrăşămintelor va trasfera din substanţa uscată a tulpinii spre ştiulete;
• Folosirea de hibrizi toleranţi la putregaiul tulpinilor de porumb;
• Se vor folosii doar seminţe tratate cu fungicid;

Vector important al bolii este Ostrinia, aşa că eventuale tratament pentru eliminarea acestui dăunător ar fi mai mult decât utile.

Cum poate verifica fermierul daca are probleme cu putregaiul tulpinilor de porumb?

După ce porumbul ajunge la umiditatea tehnică, fermierul va verifica periodic plantele de porumb pentru a observa simtome ale bolii. Va verifica un anumit număr de tulpini, prin presare cu degetele. Pe o suprafaţă de 10 m² se vor verifica plantele pentru a vedea procentul în care plantele sunt afectate de putregaiul tulpinilor.

Alternativ, fermierul trebuie să împingă fiecare plantă de pe un rând spre celălalt rând până plantele îşi ating vârfurile. Plante afestate de putregaiul tulpinilor pur şi simplu se frâng.

Dacă această metodă de testare indică faptul ca avem un procent mai mare de 10% plante afectate, atunci respectiva parcelă se va recolta prima dată, mai timpuriu. Prin această metodă se va evita pierderea de recoltă prin cădere plantelor.