FERTILIZAREA DE TOAMNĂ A GRÂULUI - UNUL DINTRE CELE MAI IMPORTANTE MIJLOACE DE CREȘTERE A PRODUCȚIEI

Deși sunt culturi sigure, concepute genetic pentru a rezista diferitelor variații de temperatură, cerealele păioase petrec cel mai mult timp în câmp, din toamnă și până la recoltat. În condițiile unor ierni blânde și secetoase, îngrijirea culturilor de cereale păioase încă din toamnă este esențială.

Fertilizarea

Cultura de cereale păioase are nevoie de o atenție sporită atunci când vine vorba de pregătirea terenului agricol. Calitatea terenului, conservarea și aprovizionarea plantelor cu nutrienții necesari, pH-ul, gradul de eroziune sunt câteva dintre elementele importante care susțin toate procesele biologice ale plantelor. O fertilizare adaptată cerințelor specifice fiecărei faze de dezvoltare a plantelor de cultură va asigura obținerea unor indici crescuți de calitate, dar și o productivitate sporită.

Plantele consumă mai multe resurse nutritive toamna, când are loc formarea sistemului radicular. Toamna este perioada de înfrățire a plantelor și acumularea rezervelor pentru iarnă.

Fertilizarea de toamnă a grâului reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de creștere a producției. Grâul de toamnă reacționează pozitiv la îngrășămintele cu azot și fosfor aplicate, iar importanța acestora este cu atât mai mare pe solurile sărace în azot, în zonele umede, în anii mai ploioși sau după plantele premergătoare care consumă o cantitate mare de azot - porumb, sfeclă pentru zahăr sau cartof. Îngrășămintele organice frecvent utilizate sunt gunoiul semifermentat de grajd și mustul de gunoi. Acestea pot fi aplicate direct în cultura grâului pe solurile foarte argiloase, pe cele puternic erodate sau prea ușoare. Aplicarea amendamentelor calcaroase este necesară mai ales pe solurile acide, cu pH mai mic de 5,8, cu scopul de a neutraliza 50% din aciditatea hidrolitică. Fertilizarea se face cu carbonat de calciu (piatră de var, dolomit) o dată la 4 ani, direct pe miriște, și trebuie să se încorporeze sub arătură.

Fertilizarea de primăvară este la fel de importantă întrucât ajută la dezvoltarea plantelor, le întărește structura și ajută la formarea componentelor de producție. Azotatul de amoniu este un îngrășământ cu efect acidifiant, care se poate aplica pe toate tipurile de sol și la toate culturile, atât pentru fertilizarea de bază, cât și pentru fertilizările faziale din timpul perioadei de vegetație.

Fertilizarea optimă în cazul orzului este asemănătoare cu cea a grâului. În medie, pentru 500 kg de boabe de orz, la care se adaugă cantitatea aferentă de paie, orzul consumă:

• 12-14,5 kg azot;
• 5,5-6,5 kg fosfor;
• 10,5-14 kg potasiu.

Azotul se aplică, fără excepție, primăvara, indiferent de soiul de orz. O parte din azot (¼) poate fi aplicată și toamna, în cazul în care orzul este semănat pe un teren unde înainte a existat o cultură care a sărăcit solul, cum ar fi cea de floarea-soarelui sau cea de porumb.

Tratamentul la sămânță

Un material săditor slab este foarte vulnerabil la dăunători, boli și perioadele de stres climatic. Pentru a face față presiunilor exercitate de mediu, tratarea semințelor împotriva diferiților agenți patogeni este esențială.
Tratamentul semințelor va crește rezistența acestora la condițiile nefavorabile, sporind șansele fermierilor de a obține recolte mai bogate și mai calitative. Tratamentele se pot face prin mai multe modalități: tratare uscată, umedă prin pulverizare, încrustare, mocirlire, drajare sau tratare cu spumă.

Tratamentul semințelor de grâu și orz înainte de semănare se face preventiv pentru a proteja plantele împotriva bolilor care se transmit prin sămânță, precum mălura comună, fuzarioza sau tăciunele zburător. Aplicarea unor tratamente pe bază de triticonazol, sub formă de suspensie concentrată, va asigura combaterea eficientă a principalelor boli cu transmitere prin sămânță și sol.

Sursa: agro.basf.ro