FERTILIZAREA GRÂULUI. Îngrășămintele minerale, potasice, foliare, complexe, organice: când le aplicăm și cum se calculează dozele necesare

Grâul de toamnă reacționează bine la aplicarea îngrăşămintelor, atât organice cât şi minerale, în toate condițiile pedoclimatice din țara noastră. Consumul specific de elemente nutritive este redus. Astfel, pentru realizarea a 100 kg boabe, plus producția corespunzătoare de paie, grâul extrage din sol 2,3-3,3 kg N, 1,1-1,8 kg P205 şi 1,9-3,7 kg K2O.

Deşi consumul specific este redus, grâul este foarte pretențios la fetilizare, datorită faptului că: sistemul radicular este slab dezvoltat şi are o capacitate redusă de utilizare a substanțelor nutritive mai greu solubile din sol; elementele nutritive se absorb în cantitatea cea mai mare într-un timp scurt, de la începutul formării paiului până la coacerea în lapte, când plantele nu-şi pot asigura, pentru a da recolte ridicate, necesarul de elemente nutritive numai din rezervele solului.

Aplicarea înfrăşămintelor minerale

Îngrăşămintele minerale constituie unul dintre cele mai importante mijloace de sporire a producției la grâul de toamnă în toate zonele de cultură din țara noastră. Grâul de toamnă reacționează pozitiv la îngrăşămintele cu azot şi fosfor administrate împreună pe toate tipurile de sol din țară.

Raportul N:P este în favoarea azotului, mai ales pe solurile sărace în azot, în zonele umede, în anii mai ploioşi sau după plantele premergătoare care consumă o cantitate mare de azot (porumb, sfeclă pentru zahăr, cartof, etc).

Pe solurile de stepă şi silvostepă din sudul şi sud-estul țării, raportul N:P este de 1,2-1,3 : 1.

Pe solurile din regiunile mai umede, raportul N:P trebuie să fie de 1,5 : 1.

Fertilizarea unilaterală numai cu azot, dar mai ales numai cu fosfor nu este indicată pentru că nu duce la obținerea de sporuri semnificative de producție, în timp ce costul de producție se măreşte considerabil.

Cum se calculează doza de azot necesară

Doza de îngrăşăminte cu azot, exprimată în substanță activă, se calculează după următoarea formulă (ICCPT Fundulea, 1990, citat de Roman Gh.V., 2006):

DN = 30 x Rs – Ns – Ngg ± Npr

1. DN = doza de azot, în kg s.a./ha;
2. 30 = consumul specific al culturii de grâu (30 kg N/t de boabe);
3. Rs = recolta scontată, în t boabe/ha;

Ns = aportul solului în azot, care se apreciază ca fiind:

• 20 kg/ha, pentru solurile sărace;
• 40 kg/ha, pentru solurile cu fertilitate mijlocie;
• 60 kg/ha, pentru solurile fertile;

Ngg = aportul în azot al gunoiului de grajd, care se apreciază ca fiind:

• 2 kg N pentru fiecare tonă de gunoi de grajd administrat direct grâului;
• 1,5 kg N pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat plantei premergătoare;
• 0,5 kg N pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat la planta antepremergătoare;

Npr = corecția în funcție de planta premergătoare, care se face astfel:

• se scade 30 kg N/ha, după leguminoasele pentru boabe;
• se scade 20 kg N/ha, după borceag şi trifoi;
• se adaugă 20-25 kg N/ha, după premergătoarele târzii, care lasă cantități mari de resturi vegetale pe teren.

Doza de azot se corectează în primăvară în funcție de starea culturii, mărindu-se cu 15-20 kg/ha când cultura are o densitate mică şi o înfrățire slabă, respectiv reducându-se cu aceeaşi cantitate când cultura are o densitate foarte mare şi plantele sunt bine dezvoltate, exitând pericolul căderii şi al atacului de boli. Corecția este 0 atunci când cultura este normal dezvoltată, cu o densitate optimă.

Doza de azot se corectează şi în funcție de gradul de aprovizionare cu apă a solului, reducându-se când precipitațiile sunt deficitare şi mărindu-se când precipitațiile sunt excedentare comparativ cu media zonei în perioada octombrie-februarie. Astfel, se scade şi respectiv se adună câte 5 kg N pentru fiecare 10 mm abateri de la media zonei, în minus sau în plus. Corecția este 0 atunci când precipitațiile sunt normale pentru zona de cultură în perioada octombrie-februarie.

Mărimea dozelor de azot variază, între 50-160 kg/ha, în mod obişnuit fiind cuprinsă între 80 şi 120 kg/ha. Doza de azot este mai mică atunci când nu se fertilizează corespunzător cu fosfor. Pe solurile slab sau mediu aprovizionate cu fosfor, unde nu sau aplicat în anul curent îngrăşăminte cu fosfor, doza de azot nu trebuie să depăşească 60-80 kg N/ha, deoarece azotul va fi slab valorificat.

Fracţionarea dozei de azot

Pe terenurile agricole bine cultivate şi după premergătoare foarte favorabile, mai ales după leguminoase nu trebuie administrate îngrăşăminte cu azot în toamnă. După premergătoarele cu recoltare târzie, mai ales dacă acestea nu au fost fertilizate, se va administra cca. 1/3 din cantitatea totală (cca. 30-40 kg) înainte de pregătirea patului germinativ.

La sfârşitul iernii, pe solul încă înghețat sau pe zăpadă, ori la desprimăvărare (până la jumătatea lunii martie) se administrează 40-80 kg N/ha. În acest moment, se face şi corectarea dozei de azot în funcție de starea culturii şi aprovizionarea cu apă.

Restul dozei de azot se administrează la începutul alungirii paiului (formarea primului internod). Concomitent cu lucrările de combatere a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor se poate administra o cantitate de 8-10 kg/ha uree.

Cum se calculează doza de îngrășământ cu fosfor

Doza de îngrăşăminte cu fosfor, exprimă în substanță activă (P2O5), se calculează după următoarea formulă:

DP = 15 x Rs – Pgg

1. DP = doza de fosfor, în kg P2O5/ha;
2. 15 = consumul specific al culturii de grâu (15 kg P2O5/t de boabe);
3. Rs = recolta scontată, în t/ha;

Pgg = aportul în P2O5 al gunoiului de grajd, care se apreciază ca fiind:

• 1,2 kg P2O5 pentru fiecare tonă de gunoi de grajd administrat direct grâului;
• 0,8 kg P2O5 pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat plantei premergătoare.

Pe solurile cu un conținut mai mic de 6 mg P2O5/100 g sol, doza de P2O5 se majorează cu 15-20 kg/ha pentru fiecare mg P2O5 sub această limită. Doza de fosfor variază între 60 şi 120 kg P2O5/ha, în mod obişnuit fiind cuprinsă între 50 şi 80 kg P2O5/ha.

Fosforul trebuie administrat înainte de efectuarea arăturii, dacă se utilizează îngrăşăminte simple de tip superfosfat, iar dacă aplicarea se face sub formă de îngrăşăminte complexe, acestea se pot administra înainte de pregătirea patului germinativ sau la desprimăvărare.

Îngrăşămintele complexe care se administrează toamna trebuie să aibă un raport N:P în favoarea fosforului sau egal (de exemplu, îngrăşăminte complexe binare de tip 18:46:0, 8:30:0 sau 20:20:0, 21:21:0 sau 22:22:0 etc., ori îngrăşăminte ternare de tipul 13:26:13, 15:15:15 sau 16:16:16 etc.), în timp ce dacă îngrăşămintele complexe se administrează la desprimăvărare, acestea trebuie să aibă un raport N:P în favoarea azotului (de exemplu, îngrăşăminte complexe binare de tipul 20:10:0 sau 27:13,5:0, ori îngrăşăminte ternare de tipul 26:13:13, 22:11:11 sau 20:10:10 etc.).

Îngrăşămintele potasice sunt necesare numai pe solurile insuficient aprovizionate cu potasiu (sub 15 mg K2O/100g sol).
Atunci când se impune administrarea potasiului, doza este cuprinsă între 40 şi 80 kg K2O /ha. Se poate utiliza sarea potasică, care se administrează sub arătură, sau îngrăşăminte complexe, care se administrează la pregătirea patului germinativ. Pentru obținerea unor producții ridicate, devine necesară administrarea potasiului pe toate tipurile de sol.

Aplicarea îngrăşămintelor foliare contribuie la dezvoltarea elementelor productivității, mai ales a elementelor productivității spicului. Efectuarea a 1-2 administrări cu îngrăşăminte foliare în perioada creşterii intense până la înspicat determină obținerea de sporuri de recoltă. Prima aplicare se efectuează la începutul alungirii paiului, iar cea de-a doua în faza de burduf-înspicat.

La prima aplicare se recomandă utilizarea de îngrăşăminte foliare cu un conținut mai ridicat în azot, de tipul: F411, Folplant 411, Ferticare 22-8-19 etc. La aplicarea a doua se pot aplica îngrăşăminte foliare de tipul: F232, Folplant 232, Kristalon 18-18-18, Nutrileaf 14-11-27, Nitrophoska 20-19-19, Fertifarm, Elite verde etc. Se pot utiliza şi îngrăşăminte foliare numai cu azot, precum Last N, în doză de 11-22 l/ha în 100-200 l solulție, aplicat din faza de înfrățire până la ieşirea din burduf.
Fertilizarea foliară trebuie asociată cu combaterea chimică a buruienilor, a bolilor foliare sau a dăunătorilor (de exemplu, a ploşnițelor). Trebuie subliniat că fertilizarea foliară nu înlocuieşte fertilizarea de bază, ci doar o completează, atât cu macroelemente (N, P, K) cât mai ales cu microelemente.

Aplicarea îngrăşămintelor organice

Gunoiul de grajd se poate aplica direct grâului de toamnă sau plantei premergătoare, în toate regiunile de cultură din țara noastră. Doza de gunoi de grajd care se recoamndă a se administra direct culturii grâului este de 20t/ha. Totuşi, este de preferat ca gunoiul de grajd să fie administrat plantelor premergătoare ce se recoltează târziu (porumb, sfeclă, cartof), iar la grâu să fie aplicate îngrăşăminte minerale, ca urmare a faptului că grâul de toamnă valorifică bine efectul remanent al gunoiul de grajd aplicat plantei premergătoare.

Aplicarea amendamentelor calcaroase este necesară pe solurile acide, cu pH sub 5,8 şi cu un grad de saturație în baze sub 75%. Pentru ca lucrarea de amendare să fie economică trebuie să se neutralizeze 50% din aciditatea hidrolitică. De regulă, se administrează 4 t/ha carbonat de calciu (piatră de var, dolomit) odată la 4 ani, direct culturii grâului sau plantei premergătoare. Amendamentele trebuie să se împrăştie foarte uniform şi să se încorporeze sub arătură.

Bibliografie: FITOTEHNIE. Conf.univ.dr. Viorel ION.