FERTILIZAREA LA RAPIȚĂ ÎN FUNCȚIE DE DEZVOLTAREA CULTURII ȘI REZERVA DE AZOT

Rapița este o cultură cu consum ridicat de nutrienți, în special azot, dar care răspunde foarte bine la o fertilizare echilibrată și adaptată fazei de dezvoltare și rezervelor disponibile în sol.
 
Evaluarea culturii înainte de intrarea în iarnă
Pentru a ajusta corect fertilizarea din primăvară, primul pas este evaluarea plantelor la final de toamnă. Rapița ar trebui să aibă 6–8 frunze dezvoltate, coletul gros de cel puțin 8–10 mm, o rădăcină pivotantă bine formată și o greutate uscată totală de aproximativ 800–1000 kg/ha. O cultură bine dezvoltată are nevoie de mai puțin azot la prima aplicare de primăvară.
 
Determinarea rezervei de azot din sol (N-min)
Un element esențial în planificarea fertilizării este analiza azotului mineral din sol (N-min). Aceasta se face ideal în ianuarie sau februarie, dacă solul permite, și se prelevează probe din adâncimi de până la 90 cm, împărțite pe straturi (0–30 cm, 30–60 cm, 60–90 cm).
 
Dacă azotul disponibil în sol este peste 70–80 kg/ha, doza aplicată la începutul vegetației poate fi redusă. În schimb, o rezervă sub 50 kg/ha indică un sol sărac în azot, necesitând o doză inițială crescută în primăvară.
 
De exemplu, o cultură viguroasă, cu un N-min de 90 kg/ha, poate primi 40–50 kg N/ha în prima aplicare. În schimb, o cultură slab dezvoltată cu o rezervă sub 50 kg/ha va avea nevoie de 80–100 kg N/ha încă de la început.
 
Fertilizarea azotată se face în 2 sau 3 fracții, în funcție de starea culturii, logistica fermei și condițiile meteorologice. Prima aplicare se face imediat după dezgheț, pentru reluarea rapidă a vegetației. A doua aplicare vine la începutul alungirii tijei florale, susținând dezvoltarea inflorescențelor. O a treia aplicare, opțională, poate fi făcută înainte de înflorire pentru culturi cu potențial ridicat, pentru a stimula umplerea silicvelor.
 
Calcularea necesarului total de azot
Pentru fiecare 100 kg de sămânță produsă, rapița absoarbe aproximativ 5–6 kg de azot. La o producție estimată de 4 tone/ha, necesarul total este de aproximativ 240–260 kg N/ha, din care 60–70% trebuie adus prin fertilizare, iar restul provine din mineralizarea materiei organice.
 
Fosforul este esențial pentru dezvoltarea rădăcinilor și se aplică în doze de 60–90 kg/ha, de preferat toamna. Potasiul contribuie la toleranța la secetă și îngheț, cu doze recomandate între 100–120 kg/ha, tot în toamnă. Borul este vital pentru dezvoltarea coletului și pentru fertilitatea florilor. Lipsa lui duce la crăparea tijei și la pierderi în timpul înfloritului. Se recomandă aplicarea foliara a 200–400 g B/ha.
 
Una dintre greșelile majore este aplicarea unei cantități mari de azot la o cultură deja viguroasă, ceea ce duce la creștere vegetativă excesivă și risc de cădere. De asemenea, ignorarea analizelor de sol duce la fertilizare ineficientă – fie prea mult, fie prea puțin azot. O altă eroare frecventă este omisiunea aplicării borului, ceea ce duce la sensibilitate crescută la ger și sterilitate parțială la înflorire.
 
Bibliografie: “Ghidul de nutriție a culturilor”. Yara International
Fertilizarea culturilor de câmp” – Prof. dr. ing. Gheorghe Sin