Din aceste motive, rapiţa de toamnă reacţionează favorabil aplicării fracţionate a azotului, asigurând obţinerea de producţii în conformitate cu hibrizii cultivaţi.
Primul pas în stabilirea strategiei de fertilizare a rapiţei în primăvară, este determinarea stadiului de dezvoltare al plantelor şi statusul culturii. Pentru acest lucru ne vom raporta la: data semănatului, desimea plantelor înainte de iarnă, stadiul de dezvoltare al plantelor la intrarea în iarnă şi, nu în ultimul rând, densitatea plantelor după ieşirea din iarnă şi statusul culturii.
În primăvară, după evaluarea culturii, putem avea următoarele trei situatii:
- În cazul unei ierni blânde – câmpuri fără pierderi de densitate şi foarte puţine pierderi de frunze – cultura a trecut de iarnă în condiţii perfecte;
- Condiţii normale – pierderi de frunze în urma îngheţurilor, meristeme verzi, câteva pierderi de plante, însă câmpul promite obţinerea de producţii bune.
- Condiţii grele de iarnă – temperaturi foarte scăzute, fără strat de zăpadă; cultura este distrusă şi fară şanse de supravieţuire.
- Doar primele două situaţii le vom avea în vedere pentru aplicarea unei strategii corecte de fertilizare a rapiței.
În primul caz, când nu avem pierderi de plante, ci doar câteva frunze uscate, strategia ce o vom aplica este de maximizare a producţiei.
În cazul în care avem pierderi de plante peste iarnă, dar desimea plantelor în primăvară este corespunzătoare (peste şi uşor sub 50%) – strategia este ca prin fertilizare să regenerăm plantele și să ajutăm la dezvoltarea acestora pentru atingerea unei recolte rentabile economic. În caz de pierderi totale de plante, se recomandă întoarcerea culturii.
Atât în situaţia maximizării producţiei, cât şi în situaţia regenerării plantelor, se recomandă cel puţin două aplicări: una la momentul reluării vegetaţiei, iar cea de a doua, din a doua decadă a lunii martie până la început de aprilie, în funcţie de condiţiile climatice. Dacă dorim să maximizăm producţia, aplicăm şi a treia fracţie de azot, în luna mai dar cu cel puţin 2 săptămâni înaintea înfloririi.
În ceea ce priveşte cantitatea de azot necesară pentru atingerea producţiei de 3,5 - 5,5 t/ha, rapiţa are nevoie de 220 - 230 kg/ha N s.a., inclusiv doza din toamnă.
La aplicările faziale, nu se va depăşi doza de 150 kg s.a. N /ha până la alungirea tulpinii, altfel, riscăm să avem creşteri vegetative foarte mari, elongaţie celulară şi crăpături, ramificarea şi înflorirea vor fi întârziate; de asemenea, vom avea înflorire ne-omogenă şi, totodată coacere ne-omogenă, reflectându-se într-o recoltare dificilă şi pierderi.
Dacă întreaga cantitate de azot alocată fertilizării rapiţei de toamnă nu depăşeşte 100 kg N s.a/ha, atunci aplicarea acesteia se va face dintr-o singură trecere.
Deosebit de important: aplicarea sulfului în primăvară cu prima sau a doua fracţie de azot, iar înainte de înflorire este necesar să se administreze B și Mg.
Cele mai bune rezultate se obţin când îngrăşămintele cu sulf sunt aplicate odată cu cele cu azot. În lipsă de anlize ale solului, se recomandă o aplicare de 25-32 kg s.a./ha. În cazul rapiţei, raportul dintre azot şi sulf trebuie să fie de 7/1.
Forma de azot recomandată în funcţie de momentul fertilizării rapiței
Pentru situaţia în care avem un câmp fără pierderi de plante în primăvară şi optăm pentru maximizarea producţiei, este bine să se utilizeze îngrăşăminte pe bază de azot amoniacal (NH₄⁺) sau amidic (NH₂) la fertilizările timpurii ale rapiței. La a doua aplicare, se va utiliza forma nitrică (NO₃ˉ), după 2-3 săptămâni de la prima aplicare. Forma nitrică se absoarbe foarte bine la temperaturi scăzute, dar slăbeşte rezistenţa plantelor după repornirea în vegetaţie, în cazul unor îngheţuri târzii. Aşadar, nu e cea mai bună alegere ca aplicarea lui să se facă la temperaturi sub 0°C. Această formă are un efect pozitiv la regenerarea meristemelor şi a tulpinilor, dar şi în dezvoltarea ramificaţiilor laterale.
Rapiţa de toamnă reacţionează foarte bine la fertilizările aplicate foliar. Aceste îngrăşăminte foliare contribuie la creşterea cantităţii şi a calităţii producţiei, fiind luate în calcul în strategia de maximizare a producţiei. În general, scopul lor este de a stimula şi suplimenta nutriţia plantelor din partea a doua a vegetaţiei. Pe langă microelementele pe care le conţin îngrăşămintele foliare, prezenţa macroelementelor, în special a azotului şi a sulfului, are numeroase beneficii în creşterea cantităţii şi a calităţii producţiei.
Un rol deosebit în fertilizarea rapiţei îl au şi biostimulatorii de creştere. Conţinutul lor în amino-acizi liberi şi microelemente duce la intensificarea proceselor de natură enzimatică şi pe cel de fotosinteză, ajutând la creşterea conţinutului de clorofilă.
Sursa: Dekalb.ro