PURICI PE RAPIŢA DE TOAMNĂ – dăunătorii ce pot compromite în totalitate cultura. Specii prezente, metode de combatere și control

23 sep 2022
Puricii pe cât sunt ei de mici, pe atât pot fi de păgubitori. Aceștia pot compromite în proporţie de 100% o cultură de rapiţă. Prezenţa de purici pe rapiţa de toamnă, mai ales în primele faze de vegetaţie (faza de răsărire, cotiledoane și parţial două frunze adevărate) trebuie să fie un mare semnal de alarmă. În aceste fenofaze atacul produs de purici pe rapiţa de toamnă este cel mai devastator.

Plăntuţele de rapiţă fiind atât de firave la răsărire, o simplă mușcătură va duce cu siguranţă la moartea plăntuţei. Fermierul va găsi doar resturi de la sămânţă, zona pericarpului pe care tratamentul încă mai este prezent. În asemenea condiţii, fermierul ar putea crede că seminţele nu au fost de calitate, de vină însă fiind puricii.

PURICI PE RAPIŢA DE TOAMNĂ – SPECII PREZENTE

Puricele negru al rapiţei – Phyllotreta atra
Adultii sunt de culoare neagră cu un ușor luciu verzui-albăstrui. Au corpul alungit cu o dimensiune de cca. 2-3 mm lungime fiind acoperit de o punctuaţie fină. Oul este oval, de culoare alb-albastruie, în timp ce larva matura are corpul alungit alb-galbui, cu capul negru-lucios.

Puricele dungat al cruciferelor – Phyllotreta nemorum și Phyllotreta undulata
Aceste două specii care sunt foarte asemănătoare, fiind printre cei mai întâlniţi purici pe rapiţa de toamnă. Așa cum am amintit și mai sus, speciile din genul Phyllotreta sunt foarte asemănătoare și doar un entomolog bun poate să le diferenţieze corect. Amândouă speciile au corpul ușor convex, oval, turtit. Corpul acestor specii este striat, partea închisă la culoare este neagră cu un ușor luciu albastru metalic, iar striaţia este de culoare galbenă, de dimensiune diferită în funcţie de fiecare specie în parte. Ca și dimensiune Phyllotreta nemorum ajunge la 2,5-3 mm, iar Phyllorteta undulata este puţin mai mic, având dimensiunea de 1,8-2,5 mm.

Phyllotreta spp.  – ciclul biologic și mod de dăunare
Speciile din acest gen au în general o singură generaţie într-un an. Peste iarnă aceștia hibernează sub formă de adult imatur sexual în resturile vegetale din liziere, canale sau sub pământ. Primăvara adulţii ies din hibernare și încep să se hrănească cu plante din flora spontană dar și cu specii de crucifere cultivate (rapiţă, varză, ridichi, hrean, etc.). Migraţia adulţilor din zona de hibernare are loc de regulă după ce temperatura medie zilnică trece de 11°C. Zborul adulţilor este influenţat de temperatură, la amiază când temperatura este cea mai ridicată și zborul acestuia este mai puternic. Temperatura scăzută, cerul plin cu nori, precipitaţiile, influenţează negativ migraţia puricilor din specia Phyllotreta.

Adulţii depun ouăle în pământ, în jurul plantelor pe care le-a parazitat. Incubaţia ouălor este puternic influenţată de temperatură și precipitaţii. Perioada de incubaţie poate să dureze între 3-15 zile. Urmează apoi perioada de larvă, care poate să varieze între 14-30 zile. Larvele se împupează în sol, iar acest stadiu de dezvoltare poate să dureze între 8-17 zile.

Generaţia de toamnă – cea mai păgubitoare
În luna iulie o nouă generaţie de purici or să își facă apariţia. La început se vor hrăni cu samulastră de rapiţă sau alte crucifere cultivate sau din flora spontană. Apoi după răsărirea rapiţei de toamnă, aceștia vor migra în masă spre noua cultură. Această migraţie poate fi foarte periculoasă, dacă aceasta provine de pe sole bogate în samulastră de rapiţă. Pe aceste sole de obicei puricii prosperă toată vara.

Toamna aceste suprafeţe urmează să fie prelucrate, iar puricii sunt forţaţi să își găsească noi gazde. Rapiţa proapăt răsărită este exact ultima masă de care au nevoie înainte de intrarea în hibernare. Vom merge în câmp și vom găsi purici pe plantele de rapiţă și nu vom ști de unde au apărut în număr atât de mare.

Puricele cruciferelor – Psylliodes chrysocephala
Comparativ cu purecii de pământ puricele cruciferelor are o dimensiune ușor mai mare (3 -4.5 mm). Adultii au corpul alungit și sunt de culoare negru-albăstrui metalizat. Ca toţi puricii și puricele cruciferele are femurul picioarelor posterioare mai lung, astfel încât acesta poate să sară destul de puternic. Culoarea picioarelor este portocalie, doar femurul picioarelor din spate prezintă o culoare mai întunecată.

Puricele cruciferelor are o singură generaţie într-un an. Iernează de obicei sub formă de larvă complet dezvoltată. În perioada de toamnă larvele minează peţiolul frunzelor, provocând astfel pierderea vitalitaţii acestora. În perioada de iernă larvele se vor adăpostii în zona rozetei, la nivelul solului. Primăvara odată cu reintrare în vegetaţie a rapiţei și larvele vor începe să se hrănească în interiorul tulpinii. La completa dezvoltare în luna aprilie – mai, larvele vor cădea la sol unde se vor împupa. Primii adulţi își vor face apariţia în  perioada mai – iunie.

Pe timpul verii, pentru că nu le place căldura ridicată, puricii cruciferelor se deplasează spre liziere, marginea câmpurilor, zone umbrite. Aceștia au o foarte bună capacitate de zbor în perioada verii. Se vor hrănii în general cu Brassicaceae din flora spontană sau chiar cu plante de cultură din aceași familie, provocând atacuri înspre marginea parcelei. În perioada de vară, dacă vom observa purici pe rapiţa de toamnă sau pe alte Brassicaceae, sunt șanse mari să fie vorba de puricele cruciferelor.

Spre finalul verii urmează al doilea val migrator, dinspre flora spontană înspre plantele de rapiţă proaspăt răsărită. Acesta este ultimul lor zbor, pentru că toamna pierd din capacitatea de a zbura și se vor deplasa preponderent prin sărituri. Dăunătorul face pagube atât ca adult, pentru că defoliază rapiţa, cât și ca larvă, acestea din urmă minând peţiolul frunzei, scăzând vitalitatea culturii. Mai mult, prin rănile produse de larve se pot instala boli periculoase.

PURICI PE RAPIŢA DE TOAMNĂ – METODE DE CONTROL
Cele mai mari probleme, mai ales dacă vorbim de puricii de pământ apar în primele faze de vegetaţie (răsărit, cotiledoane, 2-4 frunzuliţe adevărate). Această perioadă este foarte importantă. Dacă nu suntem atenţi, un atac produs de purici pe rapiţa de toamnă ar putea să compromită total cultura. O simplă mușcătură pe tulpiniţa proaspăt ieșită din pământ poate produce uscarea respectivei plăntuţe. În cazul în care puricii consumă în jur de 50% din cotiledoane, plăntuţa își poate pierde vitalitatea și se poate usca.

Din acest motiv după semănat, cultura de rapiţă trebuie supravegheată zilnic. Asta mai ales acum când seminţele nu mai sunt protejate cu neonicotinoide. Oricum chiar și cu acest tratament, dacă atacul era puternic, trebuia însă intervenit cu insecticid. Odată trecută această perioadă, în condiţii normale puricii nu ar mai trebui să fie o problemă.

În prezent au apărut mai multe produse cu care seminţele pot fi tratate cu acţiune asupra puricilor. Eficacitatea acestora este însă mult sub ceea ce eram obișnuţi. Prin urmare și în cazul acestora în cazul unui atac serios produs de purici, folosirea unui insecticid este vitală.

Metode chimice de control
Având în vedere dimensiuna rapiţei în perioada în care acești dăunători își fac simţită prezenţa, se recomandă aplicarea unui insecticid de contact. Dăunătorul migrează din marginea parcelei spre interior. Prin urmare dacă inspectăm marginea parcelei de rapiţă, vom putea face o evaluare precisă a situaţiei.

Seara sau în zilele foarte reci puricii se retrag la adăpost în sol. Așadar, stropirile niciodată nu se fac dis de dimineaţă sau spre seară când se răcorește. Asta pentru că există toate șansele ca dăunătorul să fie ascuns în sol.

Sursa: agromentor.ro

PURICI PE RAPIŢA DE TOAMNĂ – dăunătorii ce pot compromite în totalitate cultura. Specii prezente, metode de combatere și control

PURICI PE RAPIŢA DE TOAMNĂ – dăunătorii ce pot compromite în totalitate cultura

Specii prezente, metode de combatere și control

PURICI PE RAPIŢA DE TOAMNĂ – dăunătorii ce pot compromite în totalitate cultura. Specii prezente, metode de combatere și control

loading ...