Cultura de rapiță prezintă și o serie de particularități: este o bună plantă premergătoare pentru culturi succesive sau pentru cerealele de toamnă, reacționează pozitiv la aplicarea îngrășămintelor, valorifică terenurile în pantă împiedicând eroziunea solului, se poate cultiva mecanizat, de asemenea, este o bună plantă meliferă.
Rădăcina este pivotantă, poate pătrunde în sol până la 70-100 cm adâncime. Tulpina este ramificată, poate ajunge la o înălțime de 1,2-2 m, ramificarea fiind influențată de densitatea culturii. Frunzele bazale sunt penat-sectate, prezintă pețioli, iar cele mijlocii și din vârf sunt lanceolate, sesile. Inflorescența este reprezentată de un racem. Polenizarea este entomofilă (cu ajutorul insectelor). Fructul este reprezentat de o silicvă, iar o plantă poate forma până la 800 de silicve. Semințele sunt mici, rotunde, având suprafața neregulată.
Cerințe față de climă și sol
Rapița se poate cultiva în zonele temperate, caracterizate prin ierni blânde, veri răcoroase și umede. Suma gradelor de temperatură este de 2000-2500° C, pentru soiurile de toamnă și 1500-1800° C, pentru soiurile de primavară. Semințele de rapiță necesită, pentru germinat, o temperatură minima de 1-3° C. În stadiul de rozetă, soiurile de toamnă pot rezista în timpul iernii la temperaturi de – 15.. – 18° C. În perioada îmbobocirii-înforirii, brumele târzii pot influența negativ cultura.
Rapița este pretențioasă față de umiditate. Zonele favorabile sunt cele în care cad anual 450-650 mm precipitații. Cerințele maxime față de apă sunt în perioada răsărire-formarea rozetei și înflorire-fructificare. Rapița preferă solurile fertile, permeabile, cu textura mijlocie.
Tehnologia de cultură la rapiță
AsolamentulRapița nu este foarte pretentioasă față de planta premergătoare. Rezultate bune se realizează după cereale de toamnă, cartof timpuriu, mazăre, borceag de toamnă. Rapița nu se cultivă după floarea-soarelui și soia, pentru a evita extinderea atacului de Sclerotinia sclerotiorum. Poate reveni după 3 ani pe același teren, iar în cazul unui atac de Sclerotinia, poate reveni după 7-8 ani.
Fertilizarea
Rapița este mare consumatoare de elemente nutritive și reactionează pozitiv la aplicarea îngrășămintelor. Dozele se stabilesc în urma analizelor agrochimice ale solului. În lipsa analizelor și în funcție de recolta scontată, se recomandă următoarele doze: 80-180 kg azot, 50-80 kg fosfor și 60-80 kg potasiu. În toamnă, sub arătura de bază, se pot aplica îngrășămintele cu fosfor, potasiu și 1/3 din doza de azot, iar în primăvară se poate administra 2/3 din cantitatea de azot.
Lucrările solului
Se realizează imediat după eliberarea terenului de către planta premergătoare. Se va urmări mobilizarea solului la adâncimea de 20-25 cm.
Terenul se va menține mărunțit, afânat și curat de buruieni utilizând grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colți.
Patul germinativ se va pregăti cu ajutorul combinatorului, la adâncimea de semănat. Terenul trebuie să fie mărunțit și asezat în momentul semănatului.
Sămânța și semănatul
Sămânța trebuie să aibă puritatea minimă de 97% și capacitatea germinativă de cel puțin 85%, fiind indicată utilizarea materialului săditor recoltat în același an calendaristic.
Epoca de semănat este 5-15 septembrie în sudul țării și 1-10 septembrie în celelalte zone. Densitatea optimă poate varia între 50-80 plante/m². Cantitatea de sămânță poate varia între 6-10 kg/ha, în funcție de umiditatea și textura solului, precum și de pregătirea patului germinativ. Adâncimea de semănat este de 2,5-3,5 cm.
Combaterea bolilor și dăunătorilor
Principalele boli care pot apărea la cultura de rapiță sunt: putregaiul alb, mana, făinarea, alternarioza. Dintre dăunatori, cei mai frecvenți sunt: gândacul lucios, gândacul roșu al rapiței, viespea rapiței, puricele cruciferelor.
Combaterea buruienilor
Combaterea buruienilor reprezintă o măsură importantă în vederea obținerii unei producții de calitate.
Sursa: Botaniștii.ro