Agrișul roșu „Hinnonmaki Rod” se remarcă prin gustul echilibrat, rezistența la boli și capacitatea de a rodi încă din primul an după plantare. Provenit din nordul Europei, acest soi a fost selectat pentru grădinăritul familial, fiind ușor de întreținut și foarte productiv.
 
Caracteristici botanice și de creștere
„Hinnonmaki Rod” este un arbust de talie mică spre medie, cu o tufă viguroasă, densă și cu creștere verticală. Înălțimea plantei mature ajunge la aproximativ 1,2 metri. Ramurile sunt spinoase, ceea ce îl face ideal pentru delimitări naturale sau plantări izolate. Lăstarii se regenerează bine, ceea ce asigură o tufă echilibrată și o producție constantă. Este un soi autofertil, deci nu necesită prezența unui alt soi pentru polenizare, un avantaj important în grădinile mici sau în culturile de container.
 
Fructele
Fructele agrișului „Hinnonmaki Rod” sunt mari, ușor alungite, cu formă de butoiaș, pieliță roșu-închis și perisori fini. La maturitate, devin translucide, cu nervuri longitudinale vizibile. Aroma este complexă, combinând o dulceață discretă cu o aciditate plăcută. Pulpa este crocantă, zemoasă și bogată în vitamine și antioxidanți. Fructele se coc în a doua parte a lunii iulie și pot fi consumate în stare proaspătă, dar sunt excelente și pentru procesare: dulceață, siropuri, compoturi, sucuri naturale sau deserturi.
 
Citește și: AGRIȘUL ROȘU ROLANDA: Productivitate, cultivare
Condiții optime de cultură
Acest soi preferă regiunile cu climă temperată și umiditate moderat-ridicată. Se dezvoltă excelent în zone deluroase, montane sau premontane, dar poate fi cultivat cu succes și în zonele de câmpie, cu condiția ca umiditatea solului să fie menținută constantă, iar planta să fie protejată de arșița excesivă în perioada de maturare a fructelor. În ceea ce privește solul, contrar opiniilor greșite, agrișul nu necesită sol acid. Se dezvoltă bine pe soluri neutre, cu pH între 6.5 și 7.5, suportând chiar și solurile ușor argiloase sau calcaroase, atâta timp cât sunt suficient de umede și bine drenate.
 
Expunerea ideală este în plin soare, dar toleranța la semiumbră este ridicată, cu o ușoară scădere a producției. Soiul se remarcă printr-o rezistență bună la boli, în special la mucegaiul făinos, ceea ce înseamnă că necesită puține tratamente fitosanitare. Această caracteristică îl face potrivit și pentru cultivarea ecologică.
 
Plantarea
Plantarea se poate face fie toamna, în lunile octombrie-noiembrie, fie primăvara devreme, în martie-aprilie, înainte ca vegetația să pornească. Arbustul trebuie așezat în gropi de circa 30 centimetri adâncime, în sol bine afânat și îmbogățit cu compost sau gunoi de grajd bine fermentat. După plantare, se udă abundent pentru a stimula prinderea. În primul an este recomandată formarea unei tufe aerisite, prin alegerea câtorva lăstari principali bine dezvoltați. Ulterior, tăierile anuale vor ajuta planta să rămână sănătoasă și productivă.
 
Îngrijire
Îngrijirea arbustului este relativ simplă. Are nevoie de udări regulate, mai ales în perioadele secetoase, iar în cazul culturii la ghiveci, este necesară o verificare frecventă a umidității solului. Fertilizarea se face primăvara, cu îngrășăminte organice sau specializate pentru arbuști fructiferi, iar în perioada de coacere a fructelor este benefic un aport suplimentar de fosfor și potasiu. Mulcirea solului este recomandată pentru menținerea umidității și pentru reducerea creșterii buruienilor în jurul plantei.
 
 
 
						
												


